Uman.
O depresie mă ține în loc, în a pureca niște recente zise ale dlui Dinu Mititeanu, despre subsemnatul.
Vorba dînsului, să-mi exercit talentele de critic literar (sic)....
Înainte de a bibili însă la vorbele domniei sale, cred că, frățește, e de explorat niște dedesubturi ale atitudinii ambilor.
La subsemnatul e de scos la lumină esența hipercriticismului. De unde mi se trage.
La dînsul, e de văzut ce îl împinge (iar o chestie nu tocmai avuabilă) să inițieze iar apoi sprijine decenii mitul unui (totuși) oarecare.
**
Ați rămas cu ochii la ideea de depresie?
Cred că dumneaei este un fund de sac, la care nu îți mai permiți dărnicii / cununii și botezuri ca în vremea cînd acela era plin.
Comparînd cu un vas maritim, ești într-o furtună și nu îți mai permiți să irosești benzina, care e necesară la manevrele de motor contra valurilor.
A pureca acum la scrisele dlui Mititeanu intră în această categorie.
Specialiști psihologi oferă definiții depresiei. Subscriu lor, dar în aceeași timp aș emite și eu una.
Să presupunem că am consuma din scoarța pămîntului, care altminteri s-ar regenera.
Atîta doar că uneori depășim ritmul ei de refacere.
În atari condiții, întîlnim curînd dogoarea insuportabilă a magmei din adîncuri.
La așa situație, nu îmi mai diminuez scoarța terestră.
Criticismul ori datul savant pe aici subțiază acea crustă.
Magma cu pricina reprezintă condiția umană.
Nu spun care, întrucît mi s-ar face părul măciucă.
Cred că dumneaei este un fund de sac, la care nu îți mai permiți dărnicii / cununii și botezuri ca în vremea cînd acela era plin.
Comparînd cu un vas maritim, ești într-o furtună și nu îți mai permiți să irosești benzina, care e necesară la manevrele de motor contra valurilor.
A pureca acum la scrisele dlui Mititeanu intră în această categorie.
Specialiști psihologi oferă definiții depresiei. Subscriu lor, dar în aceeași timp aș emite și eu una.
Să presupunem că am consuma din scoarța pămîntului, care altminteri s-ar regenera.
Atîta doar că uneori depășim ritmul ei de refacere.
În atari condiții, întîlnim curînd dogoarea insuportabilă a magmei din adîncuri.
La așa situație, nu îmi mai diminuez scoarța terestră.
Criticismul ori datul savant pe aici subțiază acea crustă.
Magma cu pricina reprezintă condiția umană.
Nu spun care, întrucît mi s-ar face părul măciucă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu