Curiozități, legate de trasee din trecut.

Am nimerit o poză a Dosului / Nordwandului Morarului și mi s-au oprit ochii pe o față aflată imediat la est de Canionul Rîpei Zăpezii.

La primele încercări de a urca valea,  Alexandru Beldie și Ion Manof nu au putut depăși prima săritoare mai serioasă.
După spusele primului, reproduse în Buletinul Alpin, a ocolit printr-un larg ocol, pe fețele de care vorbesc.

Fie și privind locurile de la distanță, terenul mi se pare cu mari probleme. Ori așa se înfățișează din depărtare. Iar, totodată, fiind posibil a fi survenit surpări între timp.




În acel an (1933) Beldie nu a mai avut ocazia să revină pe teren, depășind eventual direct întîia săritoare (cum vor proceda curînd toți alpiniștii epocii), așa că a predat spre publicare în Buletinul Alpin o descriere cuprinzînd amintitul ocol.








Iată acel scoc lateral, văzut din vecina valea Adîncă:





O altă imagine, dintr-un unghi de unde acel brîu nu ai pare așa fioros...




De existența acelui ocol pomenește și Niculae Baticu:

”De obicei, Valea Rîpa Zăpezii se urca pe brînele de iarbă de pe versantul stîng al văii, cum urci. Eu, însă, urcam pe firul văii peste toate săritorile, cu excepţia celei mari de la intrare.”.

Locul unde acel brîu intră în vale: 





Asemănător au stat lucrurile și cu o porțiune din partea superioară a văii, mai exact din brațul acesteia numit Firul Degetului Prelungit (ulterior, Rîpa Crucii).
Aici Beldie nu a putut trece (1933) săritoarea de deasupra Brîului Acelor, motiv pentru care a descoperit un ocol ce urma inițial un afluent vecin, Hornul Degetului Roșu (numit și Hornul Degetelor). Din acesta, s-a angajat pe o rampă pînă la muchia despărțind de Rîpa Crucii. De aici, traversarea în firul ultimei nu a fost simplă, dar a condus finalmente în talvegul dorit.

Nu mai țin minte cum e prezentat traseul în următoarea descriere tipărită (Bucegii, 1961), dar „Trasee alpine în Carpați”, 1976, a prezentat pe schița locurilor și acele variante de ocol, chit că nu mai erau uzitate.

PS

Posibil ca Beldie să fi făcut o confuzie la descrierea Rîpei Mari.
Mai exact, deasupra Brîului Acelor nu sînt probleme, în sensul ocolirii vreunei săritori de acolo. Se prea poate să confunde locul cu cel din dreptul Brăului Mic (de Mijloc)