„<Mersul pe munte este, în primul rând, o călătorie interioară. În primul rând urci muntele din interiorul tău. Viața e compusă din multe vârfuri, multe piscuri înalte. Fiecare are Everestul sau Everesturile lui și inclusiv eu>, ne spunea marele alpinist [...].”
Falsurile care unesc.
Unul ca mine strîmbă din nas la vederea lor, alții sînt încîntați.
Caut să simt de unde îmi vine iritarea pe așa fel de rînduri.
Va fi existînd în interior o supărare pe oameni, care se manifestă în critică la adresa lor.
Poate tot sub așa fald, am oroare de minciună. Dar și de tratat incomplet, un subiect.
De pildă, Everestul sau Everesturile atinse de vreun om.
Hai să spui că în interesul meu pentru ce vine a doua zi după Everest pot fi identificate fricile vîrstei a treia (pe care cu onor o traversez). Dar parcă nu e o treabă, zic eu, să nu pomenești și de belelele, pericolele legate de acel mers pe Everest.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu