[UMAN] Un clasament al înaintașilor montaniarzi

Că tot vorbisem de nea Lehmann, frumos ar fi de stabilit un clasament al înaintașilor montaniarzi cu care am avut de a face, văzuți prin cheia agresivității.
(precizez din start că eu aș fi la coadă, între 'fiare').

Primul ar fi d. Lehmann.
Apoi Ion Manof.
Nici Beldie nu era departe.

Era să uit de Radu Țițeica (se înțelege că în cazul tuturor acestora e de cercetat și pe unde refulau dumnealor, din omeneasca agresivitate)
Și Matei Dănățoiu mi s-a părut a fi în banca lui.
Ce să mai spun de sinăianul Florin Ștefănescu.

La locul său era și Ion Cantuniari.

Dulcici erau și femei precum Lala Ionescu (soția lui Titi) ori Lili Șincan.
Nu era cazul Anei Iliescu (care totuși nu-l întrecea, întru neguri, pe al lui Ordean)

La polul opus, cel mai negru mi s-a părut II Dunăreanu. Ori Sorin Tulea - care va fi ajuns însă în acea stare datorită belelelor din viață, după ce anterior va fi fost o bomboană de om.
Nea Baticu nu era departe, însă foarte probabil avea idee de hibă, ori măcar că nu se face a ieși la braț cu ea.
Că veni vorba de la braț, nea Nae îmi pare a fi fost pe același palier al datului cu barda, cu Nae Dimitriu.

Se înțelege că, în cazul acestei ultime (infamante) categorii, e de cercetat și cum au arătat pumnii în cap primiți în copilărie, de-au ajuns să se comporte precum au făcut-o.
(cu Ana Iliescu lucrurile vor fi stat altfel, în sensul că a moștenit energia vreunui înaintaș, ea viețuind într-o familie înlesnită, dar unde doamnele aveau nevoie de parteneri mai mototoi)

Un ceva asemănător ar putea explora lucrurile (mai exact oamenii din categoria oportunismului. Ori al lui ”Posezi și matale, ce reproșezi altora”)

PS
Dintre contemporani, un om la locul lui mi s-a părut Vasile Ciobăniță.
Ori Mugurel Ilie.
(deși nu știi ce picior te apuci să tragi, la figurat, datorită refulării din topor a fiarei din noi).

PS2
Cînd scriu mă aflu destul de neglijent, la erori dactilo, însă altminteri sînt atent la fondul afirmațiilor.
De pildă la cele de mai sus.
E interesant că de foarte mult ori nu îți este reproșat adevărul din afirmații, cît faptul că „Așa ceva nu se spune, domne!!”. Ori că mintea îți este foarte îndrăzneață în explorări, iar asta ar putea da idei proaste altora.
.
Ne este preferabil mințitul frumos.
Asta fiind cît se poate de uman.

Dincolo de nevoia de-a elibera agresivitate, spre care socotim mai potrivit (să zicem Veorica Dăncilă ori tăietorii de păduri), vorbitul roz-subiectiv îți permite un trai plăcut. A interveni cu adevăr îți reamintește că există o realitate.
Îndeobște neplăcută.