sâmbătă, 22 februarie 2020

MUNTE, UMAN ”Idioți....!!! …Ăștia merită însemnați cu fierul încins...!!!” (Chirila Marius)


N-am făcut nici o treabă pe drumul civilizării, cred eu, dacă la gesturile acelora reacționăm ca dumneata... În rest, spuneți-mi și mie care e treaba că aceia au adunat un mănunchi de flori de colți.
Repectuos precizez că nu recomand acel cules. Doar vreau să văd dacă un revoltat pe dumnealor poate lega două vorbe, despre ce-i rău în acel rupt.

Între noi fiind vorba, însemnați se află cei ca dumneata, Marius. De către niște tutori/educatori care au aplicat acel fier roș, apoi au spus: ”Asta se va repeta, dacă faci cutare lucru necuvenit” Din acest motiv nu vei putea detalia, domol, cu scaun la cap, ce e rău în a rupe flori de colți.
Pentru că nu ți s-au oferit cîndva detalii/explicații, ci doar amenințarea că va reveni acel fier înroșit.

**

Apropo de arborat steagul național prin locuri neașteptate ale țării.
Am sentimentul că - să zicem - americanii își privesc altfel drapelul național. Îmi pare a le conferi oarece siguranță, bunăstare, iar asta și pentru că el se află instituție. E un fel de clădire, în el. Frumoasă, solidă, cît și adăpostind valori sufletești (altele decît cele din cărți sociale).
La români lucrurile îmi par a sta altfel (la o adică, nu trebuie să stea identice...) E-un fel de stindard sub care se adună - în căutare de protecție - adolescenți rămași fără părinți. Am în vedere aici mai ales categoria ce anină tricolorul, de pildă, pe vîrful Moldoveanu al Făgărașilor...
E interesant că prin orașe - și implicit de către adulții locului - arborarea aceluiași rămîne minină.
Oare îndrăgostiții de drapel pe munți îl desfășoară și pe balconul propriu? Foarte probabil nu, căci se tem de bășcălire)



Esența educației sociale. Fierul roșu, în paralel cu lipsa explicațiilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu