Acțiunea de care pomenesc mai jos e una și hulită social (la pătrat), și hiperdureroasă - pînă la a fi refulată, inclusiv cînd ai de gînd să ți-o servești.
E vorba de inferioritate.
De pildă cînd te uiți la pozele unui confrate montaniard un pic (și) mai copt.
Firește, sentimentul e subiectiv, în sensul că acea micime o simți doar tu (eventual și grandomani din preajmă), dar e acolo universul personal. Și vreun tras de mînec despre universul altora ori cel mare nu ajută la nimic.
A zăbovi pe acel simțămînt (treabă mult mai grea decît a scrie despre ea, ca mine, aici...) are șarm totuși. Și trezește alte surate - firește, neidentice la cei care s-ar aventura pe așa tîmpit drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu