Anume cum vor reacționa Dinu Mititeanu, respectiv frații de la revista România Pitorească - la care mă refer, acolo, cu eleganța-mi dintotdeauna.
Contrar dezinvolturii maxime afișate aici, mă aflu tip destul de sensibil.
Mai exact că inamicul va sosi cu toroipanul, sau mă va da în giudecată, pentru afirmațiile la adresa lui.
Ori măcar pentru citatul în exces, pe care îl dau în carte, din inimosul naționalist carele se află Mihai Ogrinji.
După ce-mi trece nițel așa teamă (cine știe de ce altele legată, din trecutu-mi), realizez că și-au făcut-o cu mîna lor.
Legat de clujean, acum niște luni doar am zis pe fila-i Fb că am îndoieli asupra autorului cărții Singurătatea verticalelor.
Putea răspunde că să fiu sănătos, cu îndoiala mea cu tot. Fratele Mititeanu ales-a a sări în sus însă (din ce motive, mă ofer tot eu a privi cu atenție...). Mai exact după cît l-a dus mintea.
Ca urmare, închegatu-s-a grupajul din carte pe care îl numesc „Mitul Cuxi Șerban” (cu un final pe măsură).
Dl doctor s-a aflat totuși înger, pe lîngă șmecherii de la România Pitorească. Cărora le-am fost ins cu privirea tulbure, iar în paralel de atacat în haită.
Amicala dumnealor atitudine a născut un material pe măsură, despre Spiritul RP.
PS
Indiscutabil alții nu-și bat capul cu așa subtilități. Dar simt cel titlu („Singurătatea verticalelor”) ales exclusiv pentru succesul de librărie. Mai exact țintind inconștientul grosier al cititorului, acesta din urmă în sine (cam) neumblător pe munte.
La chestiune, cineva mă îndemna să schimb titlul (de „Sus la munte, la izvor”), în favoarea altuia cu - spunea acela - impact pe tarabe.
Mi-am permis să nu-i dau ascultare.
PS2
Apropo de România Pitorească, am bunul simț de a mă întreba dacă nu voi proceda, in the future, precum nea Baticu.
Acesta, după ce respectiva publicație l-a trecut Dunărea pînă în 1989, au devenit amici, iar apoi (pînă în ziua de azi) zeu al respectivilor.
E foarte posibil, însă, ca subsemnatul să nu pășească pe-așa potecă.
La chestiune, e imposibil să nu execut comparație între vehemența lui nea Nae și a subsemnatului. Inevitabil, a dumnealui s-a aflat mai grosieră.
Ca urmare, închegatu-s-a grupajul din carte pe care îl numesc „Mitul Cuxi Șerban” (cu un final pe măsură).
Dl doctor s-a aflat totuși înger, pe lîngă șmecherii de la România Pitorească. Cărora le-am fost ins cu privirea tulbure, iar în paralel de atacat în haită.
Amicala dumnealor atitudine a născut un material pe măsură, despre Spiritul RP.
PS
Indiscutabil alții nu-și bat capul cu așa subtilități. Dar simt cel titlu („Singurătatea verticalelor”) ales exclusiv pentru succesul de librărie. Mai exact țintind inconștientul grosier al cititorului, acesta din urmă în sine (cam) neumblător pe munte.
La chestiune, cineva mă îndemna să schimb titlul (de „Sus la munte, la izvor”), în favoarea altuia cu - spunea acela - impact pe tarabe.
Mi-am permis să nu-i dau ascultare.
PS2
Apropo de România Pitorească, am bunul simț de a mă întreba dacă nu voi proceda, in the future, precum nea Baticu.
Acesta, după ce respectiva publicație l-a trecut Dunărea pînă în 1989, au devenit amici, iar apoi (pînă în ziua de azi) zeu al respectivilor.
E foarte posibil, însă, ca subsemnatul să nu pășească pe-așa potecă.
La chestiune, e imposibil să nu execut comparație între vehemența lui nea Nae și a subsemnatului. Inevitabil, a dumnealui s-a aflat mai grosieră.
Pe felie, n-am nici o treabă ca vreun ucenic, peste decenii, să mă declare un limitat.
„Cu-atît mai bine țării, și lui cu-atît mai bine”
„Cu-atît mai bine țării, și lui cu-atît mai bine”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu