Între momentele în care mă simt al dracului de singur sînt și acelea în care nu pot discuta cu nimeni, cum o arăta odihna rezervată de Dumnezeu celor ajunși la el.
Vorbirea acelora ajunge la respectivul stadiu, iar de acolo se rupe firul. Acela de moment, în sensul ca nu-i extins subiectul, dar și unul de viitor...
Nimeni nu întreabă peste vreo cinci ani cum odihnește căinatul anterior (să zicea. Floricioiu). Ori Adam (adică primul om repauzat, hăt-demult...).
În paralel, toți aceia se află (zice-se) mai cu picioarele pe pămînt ca mine..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu