"Suntem împreună, o, Munte! [...] Fantastici munți în jur. Pe toate părțile, doar munți nesfârșiți. [...] Îmi amintesc ca un delir, mă învârteam pe loc, neputând să intru în cort. A fost o experiență fantastică, de o calitate rară. A fost profund spiritual. Desigur, munții sunt mereu frumoși, dar atunci a fost diferit. [...] Frumusețea este un fel de conexiune laser cu lumi superioare. Asta am aflat în timpul acelei traversări. [...]", își amintește Kurtyka despre un moment de maximă frumusețe pe lunga creastă a Broad Peak-ului.”Am sentimentul că asemenea autori se adresează unora care n-au habar de munte.
Argumentez și prin faptul că dacă te-ai apuca să depeni impresii precum cele de mai sus, unui amic și confrate (în ale mersului pe munte), acela ar spune că te-ai zărghiit.
În paralel, ciudată condiție este aceea a vieții sociale... După ce că noi înșine avem probleme în a ne trece sentimentele în cuvinte (trec aici peste faptul că, pe Broad Peek. e posibil să nu-ți ardă de poezie, ci de cum naiba să ajungi mai iute în tabăra de jos), apoi mai diluăm o dată acea 'băutură' c scopul de-a fi apreciată și de străini.
Adică de public.
Căci avem nevoi ca de apă, de considerația și de banii (stabiliți dumneavoastră ordinea!) acestuia.
Rînduri precum cele reproduse or avea succes, dar le simt totuși o boască, ba și una la mîna a doua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu