„Proprietar de refugiu montan, după moartea lui Zsolt Torok: „De câte ori crapă un alpinist, mă bucur ca un copil“Din unghiul lui, așa se văd lucrurile.
Vă mărturisesc totodată că în dimineața asta îmi puneam în cîntar sentimentele față de moartea lui Zsolt și-mi ieșea socoteală de mai multă bucurie, decît întristare. Așa vrea acel tărîm independent, din mine.
La chestiune, o să vă indispună și mai mult dacă încep a explora în acea lume de capul ei, din mine (noi?), de ce privește lucrurile, cum o face.
Revenind la zisele .lui Mihai Bursesc, mie mi se pare că a nu sări în sus la ele face bine la elasticitatea minții.
Elasticitatea cu pricina însemnînd și că nu-i obligatoriu să ai aceeași părere cu acela...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu