L-am cunoscut pe Carol Lehmann când trecuse de 90 ani.
A fost o relație deferentă, respectuoasă, și atît.
La două trei decenii după aceea, i-am descoperit niște fotografii din prima dumnealui tinerețe.
Sentimentul care m-a traversat, la vederea lui, de atunci, a fost de îndrăgostit.
Eu, față de insul blînd, tînăr și la locul lui, de acolo.
Legat de așa sentiment, se poate discuta, mai exact cum îl vede subsemnatul.
În paralel mă uit la genul de sentimente agreat (nu e deloc cazul scriselor mele, de mai sus... ) în societate [...]
Or fi dînșii mulți, dar eu văd în acel stil primitivism, cît și gust de cenușă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu