SUPERHOMBRE

„Să călătorești încontinuu fără intenția de a ajunge undeva. Ca stil de viață. Dar nu în balon sau sub apă (...), nici în avion (...) sau în tren (...), ci pe jos, mergând printre oameni, traversând lumea pe propriile-ți picioare, purtând retina propriilor ochi de-a lungul drumului lumii ! [...]” (vezi restul, la PS)Marius Chivu-Trei săptămâni în Himalaya

Mi-e greu să nu reperez acolo plăcutul (și omenescul) gest, de a da sfaturi altora.
Și care ascunde, cu delicatețe, omenescul dor de a domina.

Pe aici, e interesant că acele frumoase vorbe (ori barim autorul plus suporterii lor) sar trei metri în sus, dacă nu le ești fan, în vreme ce acriturile mele viețuiesc de n-au treabă, la o încercare de punere la punct...

La chestiune, admit fără ezitare că rîndurile-mi de ici (și aiurea) se află braț la braț cu agresivitatea.
Una de neam prost, firește.

**
La niște zise ordeanistice (vezi PS2) pe fila Superhombre (a Facebook), mi se răspunde:

„Intenția clipului nu era sa vă convingă de ceva (și credem ca nici vorbele lui Zsolt nu urmăreau asta). Noi am vrut sa-l rememoram pe cel plecat dintre noi. Legat de "dezvoltarea spirituala", indraznim sa credem ca sunt mai multe căi pentru aceasta, iar Zsolt vorbea aici despre calea lui. Numai bine!”

Mamă, ce le-ar fi plăcut respectivilor a putea convinge unul ca mine!

PS
`...Să nu te oprești nicăieri mai mult de o zi, să saluți lumea din mers în timp ce-ți iei rămas bun, niciodată la revedere... Să fii curios şi să te miri încontinuu știind că, dacă nu te miri, te rătăcești ! Să cauți, să afli o poveste, să spui una, să mănânci aici, să dormi dincolo, mereu dinspre ceva înspre altceva, și drumul să fie însăși destinația în schimbare, să nu ai un loc al tău, pe care să-l posezi și căruia să-i aparții, să nu ai datorii și responsabilități, să nu te blochezi în promisiuni, să nu fii legat de nimic în afara proprie indisponibilități de a te atașa de ceva sortit să se schimbe, să se destrame, să dispară; să fii tu cel care controlează schimbarea, să exiști în această perpetuă trecere și sosire, întotdeauna înspre tot, pasagerul mobil al lumii, mereu altundeva, altcândva, altcineva pentru cei care nu te vor revedea, nu te vor face al lor, mereu străin, nou, interesant și indiferent, deci inepuizabil și dorit, mereu proaspăt în ciuda vechimii, să nu te (re)cunoască nimeni, doar tu să-i întâlnești pe toți... Curiozitate, seducție, efemeritate! ''


PS2
Apropo de Superhombre, ceva îmi spune că tot aceia pot glosa un ceas încheiat, despre modestie...