Pritocesc la memoriile-mi montane...

(de fapt, nu știu dacă-s ale mele, cel de azi, întrucît nu mă recunosc și pace în domnul purtîndu-mi numele, acum 30-40 ani...)
.

Impresii din vara 1989:

”15 august.

Foame… Mezelării goale. Uneori aduc salam de 64 (lei, kilogramul) și altele care nu mă atrag , nefiind nici gustoase, nici de uscat.
Boșorogimea e o plagă. Fiecare abia se tîrîie, dar e la „condica” din spatele Alimentarei [vecine]. Unul de la scara 5 e și la 5,30 dimineața, și la 5,30 după-amiaza acolo! 

Pîine mai e. A dispărut însă pasta de dinți!
.
În ITB nu se mai schimbă geamurile cu… geamuri, ci cu o foaie de plastic murdar, prinsă în patru șuruburi. Aglomerație, omor, toată lumea tace.
.
”Nu i-ar mai putrezi oasele cui a dat ființă acestor țări în care cuvîntul nu-i cuvînt, amorul nu-I amor”, zicea Eminescu .
„Europa liberă” vorbește de sporirea nemulțumirii poporului român.

Aiurea! Am admirat dimineață pe cei veniți la gura metroului, grași și frumoși, să-l primească pe Niculae /la inaugurarea tronsonului Dristor 2/. Numai zîmbete!
.
Nici prin țară nu mi s-a părut să tușească prea mult frații. La Mioveni crîșma e în toi, iar librăria goală.
.
Românii, popor parșiv, se descurcă în stil propriu din strînsoarea vremilor. Lipsa de obraz îi împiedică să aprecieze situația la justa valoare. Dacă ar face-o, s-ar condamna și pe ei, dar asta e de neconceput prostului .
.
N-am mai ascultat [Radio] Moscova de multișor și, făcînd-o acum, am rămas statuie. Uniunea tineretului comunist lituatian s-a retras din Comsomol! Interveievați [de vestici…], tinerii vor democrație americană și schimbarea radicală a Comsomolului.
.
În Polonia, „Solidaritatea” face guvernul, [fie] și în coaliție cu PMUP-iști, doar tactic opriți la Interne și Apărare.
.
/În ce mă privește/ FRUMOS AN, 1989!”



PRECIZARE

Astăzi găsesc mult amendabile opiniile de atunci, însă trecutul nu poate fi șters...

.
Ultima chestie o ziceam în august, la scurtă vreme pălindu-mă o rupere amoroasă, respectiv o problemă chirurgicală de sănătate...
.

PS

Astăzi am ajuns și eu boșorog, dar nu se cădea să dau la coș, afirmația de altădată ce punea la zid această categorie umană...