Interesante valențele ideei de „patimă”. Care se referă la obsesie, atracție de neînlăturat, dar și la suferințe. Posibil ca a subsemnatului să le cuprindă pe amîndouă. Căci nu tot trupul / sufletul vrea s-o ia într-acolo, cînd lucră magnetul respectiv.
Iar de la această suferință, gîndul fuge inevitabil la pericole. Să mergi ore-n șir, la o tură, iar asta nșpe ori pe an, în niscaiva decenii, e un joc de care nu poți fi încîntat.
Dar tot o iei spre terenul cu pricina.
**
S-au dus ceva ani, de la debutu-mi în acest sport... Nici nu știu dacă să rîd, ori să plîng meditînd cît de depărtat fu.
Inevitabil, mergînd ieri pe Albișoara Hornurilor (Caraiman., Bucegi), gîndeam ce-o mai face Marius Sevac, ce mă însoți la întîia parcurgere personală a văii.
Mi-am zis să-i dau un telefon, cum că-l salută albișoara cu pricina...
**
Amestecat sentiment, pentru locurile de care spun. Fascinație, dar și teamă...
Iar dincolo de toate Ața. Care trage într-acolo.
S-au dus ceva ani, de la debutu-mi în acest sport... Nici nu știu dacă să rîd, ori să plîng meditînd cît de depărtat fu.
Inevitabil, mergînd ieri pe Albișoara Hornurilor (Caraiman., Bucegi), gîndeam ce-o mai face Marius Sevac, ce mă însoți la întîia parcurgere personală a văii.
Mi-am zis să-i dau un telefon, cum că-l salută albișoara cu pricina...
**
Amestecat sentiment, pentru locurile de care spun. Fascinație, dar și teamă...
Iar dincolo de toate Ața. Care trage într-acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu