Caporalul Mușat, cel cu statuie în Bușteni

Ani de zile am luat în serios statuia caporalului Mușat, din preajma gării Bușteni. Și care privește atît de frumos, către dragul (sau foarte dragul?) meu Caraiman.
Vag reținusem că omul și-a pierdut o mînă în luptele din zonă, dar după spitalizare a ținut să revină în tranșee (de data aceasta ajunse în Moldova), ca - așa zice Wikipedia - aruncător de grenade. Și moare, la Oituz.

Cînd vreau să recitesc azi povestea vieții lui Mușat, din Wikipedia aflu că nici de felu-i de undeva din Prahova nu este, ci din Clincenii megieși Bucureștiului.
Cu demonul neîncrederii valsîndu-mi prin corp, m-am întrebat și cum va fi arătat intervenția departamentului de propagandă (al Armatei) în făurirea legendei lui Mușat. Care departament e cam întotdeauna prezent la nașterea unor asemenea povești frumoase, preluate apoi în panteonul neamului, cel civil mai exact.
Așa că am revenit la Wikipedia.

Aflu de acolo că „La decretarea mobilizării [sic], prima patrulă care a trecut frontiera a fost din grăniceri; iar primul soldat, care a pus piciorul pe pământul sfânt al Transilvaniei, a fost soldatul Mușat.”
Iar de aici totul se leagă, fie și deloc pe gustul meu.
.
Înțeleg că există trei statui privindu-l pe Const. Mușat, identice ca idee (zvîrlind grenade). Intuiesc modul în care cineva, cu burtică și grad mare, a decis dintr-un birou ca statuile să ajungă în locul cutare și cutare din țară.
(la o adică, tot așa, din valurile de oameni care au trecut granița austro-ungară, s-a decis ca exact Mușat să fie primul)
.
Una e la Bîrlad, însoțită de un text mișcător: „căzut eroic la datorie, apărând cu prețul vieții sale pământul scump al patriei. În ziua de 14 august 1917, pe frontul de pe Valea Oituzului, prin răpăitul asurzitor al armelor se auzea, mereu, ca o îmbărbătare, glasul caporalului grenadier Mușat: Grenade, băieți, dați grenade!”.
Alta la Brăila. Iar a treia, poate cea mai cunoscută, la Bușteni.

Parcă văd figura primarului din ultima localitate, la auzul veștii că urbea sa va trebui să ridice o statuie, unui om străin totuși de acele locuri (asta, în condițiile în care Bușteniul și-a avut destui morți, în acea conflagrație).
Mai mult ca sigur localitatea a trebuit să suporte costul patrioticei operațiuni, altminteri nu ar fi menționați donatorii, pe soclul statuii.

Cum Mușat va fi fost socotit deja un erou național, la inaugurare a fost prezentă și Maria, bunica regelui minor Mihai.

Nu știu cît de nepatriot ori nedormit bine mă aflu, cert este însă că nu izbutesc să agreez minciuna. Indiferent sub ce motiv este aceasta vînturată.
Admit cel dintîi că e o însușire a oamenilor needucați (din fericire, puțini la număr!). Cei educați ridică ode adevărului, iar în paralel îl trec sub preșul, de cîte ori interesul societății o cere.

PS

Doamna de onoare a reginei, din primele secvențe ale clipului, pare să fie vechea ei confidentă, Simky Lahovari.