Inițial pe Facebook (9 august 2024)
Las pentru altă ocazie comentariile la spusele răposatului Zsolt Torok...„Busteni Capitala Alpinismului Romanesc...
Undeva in Europa intr-o localitate din Italia prin Dolomiti am fotografiat aceasta stauie .
Este bustul celui mai cunoscut ghid din zona ,iar comunitatea a decis ca acest iubitor al muntelui ,omul care a aratat atator persoane farmecul verticalelor si a muntilor sa aibe un omagiu ,in localitate pentru ca toata lumea sa il cunoasca.
Este stauia alpinistului ,al ghidului si arata dorinta identificarii din partea comunitatii cu astfel de mesaje si astfel de personalitati.
Acesta este viitorul,nu poate fi altfel .
Incet incet lucrurile se clarifica iar adevaratele valori care au validarea timpului vor fi apreciate si pe meleagurile noastre.
Imi doresc mult ca peste cativa ani cand ma voi plimba pe strazile Busteniului cu baiatul meu la un moment dat sa ma intrebe ,,dar cine este nenea ,,?si de ce are coarda ? ,si atunci sa incep sa-ii povestesc despre Baticu ,despre tr Furcilor ...”
Însă privind stilul acelei statui, îmi permit să spun că este unul mai puțin propriu epocii în care a trăit Dibona, și mai degrabă al anilor 2000...
Iar asta produce inevitabil o alterare, a ceea ce a fost respectivul în realitate.
Acea deformare s a făcut pentru că aerul stilistic din vremea omagiatului nu ar mai fi fost prizat / gustat de către cei din timpul cînd a fost realizată statuia.
Demersul are dezavantajul că peste 50 sau 100 ani statuia nu va mai rezona cu un gusturile celor de atunci (altminteri, nici atunci contemporanii lui Dibona nu vor putea fi consultați).
Se înțelege, firește, că e absolut uman să gândești doar în prezent, să încerci a obține avantaje din epoca în care trăiești.
PS
Nu fac un secret că rândurile mele de aici țin de cârcotășeală.
Aceasta din urmă este totuși un exces care ponderează un alt exces. Acela întru subiectivitate, din partea oamenilor normali.
Acea deformare s a făcut pentru că aerul stilistic din vremea omagiatului nu ar mai fi fost prizat / gustat de către cei din timpul cînd a fost realizată statuia.
Demersul are dezavantajul că peste 50 sau 100 ani statuia nu va mai rezona cu un gusturile celor de atunci (altminteri, nici atunci contemporanii lui Dibona nu vor putea fi consultați).
Se înțelege, firește, că e absolut uman să gândești doar în prezent, să încerci a obține avantaje din epoca în care trăiești.
PS
Nu fac un secret că rândurile mele de aici țin de cârcotășeală.
Aceasta din urmă este totuși un exces care ponderează un alt exces. Acela întru subiectivitate, din partea oamenilor normali.
PS2
Pe lîngă Zsolt, mă simt precum micul derbedeu invidios pe avantajele copilului cuminte.
Ofticat (eu!) că acela e cuminte, iar implicit face rost de roade dulci, de care eu nu am parte.
La așa vorbe, veți avea mulțime de reproșuri, între altele că fac așa paralelă cu un om dus dintre noi. Aveți dreptate, dar dacă astfel dorește compartimentul de-capul-lui din mine, eu nu lupt cu el...
La chestiune, mai tot omul vrea să-ți pui dop, unor asemenea idei. Să nu (i) le spui. Asta, pentru că - din motive ce se pot explora - creează tulburare măricică, în sufletul lui.
Cum nu o poate gestiona (însă doare), încearcă să facă a tace pe tulburător.
Pe lîngă Zsolt, mă simt precum micul derbedeu invidios pe avantajele copilului cuminte.
Ofticat (eu!) că acela e cuminte, iar implicit face rost de roade dulci, de care eu nu am parte.
La așa vorbe, veți avea mulțime de reproșuri, între altele că fac așa paralelă cu un om dus dintre noi. Aveți dreptate, dar dacă astfel dorește compartimentul de-capul-lui din mine, eu nu lupt cu el...
La chestiune, mai tot omul vrea să-ți pui dop, unor asemenea idei. Să nu (i) le spui. Asta, pentru că - din motive ce se pot explora - creează tulburare măricică, în sufletul lui.
Cum nu o poate gestiona (însă doare), încearcă să facă a tace pe tulburător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu