Tipărituri montane, fie și nu chiar noi

preluat din Fb, august 2024

Că tot a fost un incident zilele astea sub Colțul Mălinului (au înnoptat unii, nedorit, acolo...), am zapat un pic pe subiect.
Și am reîntîlnit o schiță a unui înaintaș (Walter Kargel, 1976).

Situația nu e simplă... Mai exact eu am ucenicit pe munte cu acel op în rucsac. În paralel, societatea îndrumă să respecți înaintașii (ba se uită și strîmb, dacă nu o faci).
Dar zău că desenul în cauză are niște scăpări măricele!

De exemplu, inclusiv de curînd am căscat ochii, poate există vreun horn în stînga Centralului, dar nu l-am observat eu. Nu e...

E trecută la baza (nordică, a) Colțului și Brîna cu Jnepeni. Or eu cred că acel brîu este ceva mai în vale, nu aici. Implicit, dacă te apuci s-o iei în dreapta către Țap, treaba asta nu se poate (fără niște rapeluri).
După cum, e trecut pe schiță un brîu între Central și Ascuns, ceea ce nu e cazul, pe teren...
.
Și-uite-așa ajung iar la esența cîrcotașului.
Indiscutabil dumnealui se află nedormit-bine, dar și majoritatea e taaaare comodă, plus „Să nu ne atacăm/înțepăm între noi...”.
.
PS
W. Kargel mi-a lăsat impresia unui tip destul de superficial... Nu că eu-s mai breaz, dar barim nu am statuie.

PS august 2025

Cineva îmi supune atenției descrierea făcută versantului sudic al Caraimanului de același Kargel. Ceva afirmații discutabile și acolo...