Aceasta din urmă avea doi autori, însă în vorbirea curentă a confraților era pomenit doar primul. Și anume Emilian Cristea. Se spunea „Am citit în Cristea că...”, ori similar. Iar pe acel Cristea lăudîndu-l lumea (în bună parte la inițiativa lui) ca pe Dumnezeu.
Cercetînd recent de curînd, cu o altă treabă, arhiva revistei „România Pitorească”, am dat de un articol („Valea lui Zangur”) pe care îl știam nu din vreo lectură aprofundată, ci pentru că nea Baticu intrase la un moment dat în polemici cu redacția respectivă (iar aceasta din urmă se dovedise neam-prost).
Abia acum, la anul Domnului 2025, am dat un ochi mai atent în acel text.
Și nu mică mi-a fost mirarea descoperind că d. Cristea nu a călcat prin locurile descrise. Adică pe Valea Seacă a Caraimanului în treimea inferioară (foarte probabil nici în restul...), pe Zangur, dar și pe Brîul Portiței!
Argumentația mi-o expun, fie și precum un rîu vijelios de munte, aici.
La așa tărășenie, inevitabil mi-a zburat mintea la frații care i-au ridicat osanale respectivului. Unul nu s-a obosit să-i citească atent însă producțiile, cu atît mai puțin să ridice două dește, pentru a semnala erorile depistate!
E valabil inclusiv la tipii de la „România Pitorească”, ce-l considerau pe Cristea nu doar model, dar și unul „pentru toate generațiile”.
Ori la un tip pe nume Dan Mârza, ce se-apucase a-l lăuda grozav pe carpati.org, la un moment dat. Precum toți asemenea lui, s-a bășicat cînd a fost tras de mînec (de Adi Costache), s-o lase mai moale...
PS
Un sentiment asemănător mi s-a trezit în suflet umblînd recent prin zona culmii Strunga, din Bucegi.
Și unde, la vederea flancului abrupt ce scapă din ea spre nord-vest, mi-am adus aminte de pretenția altui mit, cum că el și amicii parcurs „executaseră pînă în 1916 [...] absolut toate cursele grele şi escaladele primejdioase (cu excepţia Văii Seci a Caraimanului, făcută prima dată abia după marele război) atît din abruptul prahovean, BRĂNEAN [subl M.O.], al [...] Vînturişului şi ialomiţean (Zănoaga-Dichiu) cît şi din peretele vestic al Pietrii-Crai ”.
.
Tipul se numea Mihai Haret (1884-1940) și fu predecesor al lui Cristea în materie de confecționări mitologice.
Și nu mică mi-a fost mirarea descoperind că d. Cristea nu a călcat prin locurile descrise. Adică pe Valea Seacă a Caraimanului în treimea inferioară (foarte probabil nici în restul...), pe Zangur, dar și pe Brîul Portiței!
Argumentația mi-o expun, fie și precum un rîu vijelios de munte, aici.
La așa tărășenie, inevitabil mi-a zburat mintea la frații care i-au ridicat osanale respectivului. Unul nu s-a obosit să-i citească atent însă producțiile, cu atît mai puțin să ridice două dește, pentru a semnala erorile depistate!
E valabil inclusiv la tipii de la „România Pitorească”, ce-l considerau pe Cristea nu doar model, dar și unul „pentru toate generațiile”.
Ori la un tip pe nume Dan Mârza, ce se-apucase a-l lăuda grozav pe carpati.org, la un moment dat. Precum toți asemenea lui, s-a bășicat cînd a fost tras de mînec (de Adi Costache), s-o lase mai moale...
PS
Un sentiment asemănător mi s-a trezit în suflet umblînd recent prin zona culmii Strunga, din Bucegi.
Și unde, la vederea flancului abrupt ce scapă din ea spre nord-vest, mi-am adus aminte de pretenția altui mit, cum că el și amicii parcurs „executaseră pînă în 1916 [...] absolut toate cursele grele şi escaladele primejdioase (cu excepţia Văii Seci a Caraimanului, făcută prima dată abia după marele război) atît din abruptul prahovean, BRĂNEAN [subl M.O.], al [...] Vînturişului şi ialomiţean (Zănoaga-Dichiu) cît şi din peretele vestic al Pietrii-Crai ”.
.
Tipul se numea Mihai Haret (1884-1940) și fu predecesor al lui Cristea în materie de confecționări mitologice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu