MUNTE. Uman, Istorie. ENTERESUL ȘI IAR ENTERESUL.

(în traducerea subsemnatului: omenescul și iar omenescul...)

Pe o pagină Fb oarecare, oameni de la o poală a Bucegilor vorbesc (la comentarii) de bine membrii formației Salvamont locale, de altădată.
Între altele, e pomenit primul șef al acesteia, mort pe munte. Se dau și detalii (cît și o poză cu textul hiper-elogios de pe crucea acestuia):

„Cred că s-a întâmplat prin Vara lui 71,sau 72! ”
„Cu o săptămână înainte de accident am făcut schimb de insigne , aveam 13 anișori.”
„Bunul Dumnezeu sa-l odihnească în pace și lumină!”
„Participăm cu mult drag la slujba de pomenire”
„Doar un unchi am avut și el mi-a insuflat dragostea de munte.”

Cît și:

„Nelu Pușcaș, dacă nu mă înșel, a căzut sub cabana Caraiman!”
„Da,pt.a culege o floare de colt !”
„Așa este,pentru a culege o floare de colț, pentru o turista străină (nemtoaica)”

N-am de lucru și întreb:

„Walter Kargel scria prin 1974 că lui Pușcaș i s a tras de la consumul de alcool...”

Titularul filei (care avea cam 12 ani la data decesului în cauză) îmi răspunde cu bunăvoință:

„Mircea, te rog să înțelegi că este fals, el nu fuma și nu consuma alcool în exces , nu cred că este vreun om care la cunoscut din Bușteni sau din România, să susțină acestă afirmație, el fiind și ghid ONT. Orice om care avea o asemenea poziție în acea perioadă și plimba pe munte cam toate grupurile de turiști din străinătate și cu anumite privilegii, este normal că avea și câțiva dușmani,( s-a vehiculat că a fost înpins de cabanierul din Caraiman că nu ducea turiști străini la cabană , cabanier Nae Zbîrcea, deci ceva absurd fiind și prieteni buni).” 

Nu este și cazul altora: 

„Domnule [titularul paginii],nu am răspuns domnului, din respectul și considerația mea, față de memoria unchiului dumneavoastră! Nu am insistat pe acest subiect!” 

Altul mă ia mai tăricel: 

„Ai îmbătrânit degeaba...”
(se înțelege că nu i-am rămas dator)

Titularul revine apoi: 

„Mircea, eu am corectat ce a scris Kargel și pot corecta mai multe și ce a scris [Ion] Preda, nu asta era problema, nu am nici o vină că am fost persoana care am cunoscut și alte persoane care au scris cărți despre munte și special despre Bucegi, poate mă bănuiți de
subiectivism, adevărul pt. mine este mai sănătos și curat, eu personal am fost rugat de acești scriitori pt. a da mici amănunte pt. a scrie o carte. Deci d-le Mircea, eu îți doresc multă sănătate și zile senine, cu dor de ducă, unde îți place să cutreiera.” 

În fața acestui comportament amabil, nu am mai întrebat dacă e frumos să culegi flori de colți, iar totodată să te aventurezi, în calitate de om al Salvamontului, prin locuri unde îți poți rupe gîtul...
Totodată, m-am întrebat dacă de nebun la cap i-a venit lui W. Kargel a scrie (în „Almanahul turistic 1974) amănuntul privind consumul de alcool cu pricina. Nu cred că își permitea așa ceva.

În același timp, privind imaginea cu salvamontiști de altădată ce însoțește postarea în chestiune, la vreo trei dintre ei depistez semne clare ale iubirii de Bachus, în vreme ce restul de doi nu dau semne de abstinență structurală.
Îmi fuge mintea totodată mintea la o zisă a lui Alceu Urechia (cca 1922)...
Acesta căuta constructori sinăieni pentru viitoarea Casă TCR Peștera, și în paralel unui antreprenor italian (prea scump!), a tratat și cu localnici:.

„Duminica trecută a venit Dobrescu pe care mi l-ai anunţat; era însă în aşa hal de beţie, încît nu am putut lucra nimic cu el. Şi coincidenţă [...] la Sinaia, în aceeaşi zi, a fost tot pentru casă şi Gâtej, însă şi el aproape în acelaşi hal ca Dobrescu. Ce vrei, la Sinaia aerul e tare şi omul trebuie să bea ca să reziste.”