De-ale subsemnatului. Bucura Dumbravă

Pe cînd nimeresc un material despre Bucura Dumbravă, meditez că ei nu i-am căutat bube în cap (ca orice cîrcotaș și invidios pe oameni, care se respectă).

 

Privind poza de aici, îmi aduc aminte de mărturisirile Bucurei, la coborîrea de pe Acul Mare al Morarului, că are picioare destul de scurte.

E un lucru urît, firește, însă cred că ar extinde orizontul de cunoaștere asupra respectivei.
Ceea ce nu poate strica, istoriei...

La o adică, premisa e urîtă, dar nu aș avea ceva împotriva nici împotriva amănuntelor neutre, ori chiar pozitive- pe care le-aș descoperi.

Oare de ce nu înghițea bărbații? S-o fi vrut o fetiță care să dorească a place, tatălui ei (dl Seculici) cel doritor de fii?
Oare de unde i se trăgea înlesnirea financiară, grație căreia nu-mi pare să fi avut vreun job, toată viața...

Dacă dai cu bățul prin gard, vei obține mai multe cunoștințe despre dulăul de dincolo de gard...
Șamd.

Mă jenez nițel de vorbele-mi din amonte, însă cred că ele produc o scuturare utilă a neuronilor.
Plus că, în urma cercetărilor, acea persoană se poate dovedi una de treabă. Și riscând în consecință subsemnatul să se amoreze de ea (ca personaj istoric, să înțelege), ca tot omul în eternă pană sentimentală...

PS
Nu știam că Valeriu Pușcariu, autorul materialului de mai sus (din revista „România Pitorească”) a regizat filme, fie ele și documentare...