Ca tot egocentricul, m-am întrebat cum ar arăta trăirile etc. legate de munte, ale subsemnatului. Și cred că aș avea o problemă. Mai exact, dacă le-aș scrie în prezent, peste vreo cinci ani mi-aș descoperi opinii un pic schimbate. Căci de, timpul trece...
De dragul discuției privesc spre cel care eram, de pildă acum 25 ani. Parcă-parcă sînt destul de străin, de acel eu...
PS
Nimeresc pe blogul dlui Mititeanu și privesc la bucata ce consacră acolo nevestei dumnealui. Inevitabil mă întreb dacă așa tratament (probabil înlocuind pe cel rezervat mamei altădată) e legat de faptul că a rămas devreme orfan de tată...
Totodată, observ că doamna M. își ține acoperiți ochii, iar soțul ei nu are nimic împotriva acestei lipse de comunicare, din partea oglinzii sufletului...
La chestiune, admit că asemenea investigații (ale mele) nu-s treburi frumoase... Dar nu eu l-am pus pe stimabilul clujean să mă trateze cu ou și oțet, acum vreo cinci-șase ani...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu