O bună parte a semenilor (cred că nu o spun eu primul...) are nevoie de povești. De întorsături frumoase ale condeiului. În răstimp, subsemnatul a fost ursit să dea atenție unei vorbe (pe care o reproduc din memorie): „Literatura de calitate constă în relatarea de cît mai multe fapte”, respectiv de stări sufletești concrete. A la „Război și Pace” sau „Crimă și pedeapsă” (se înțelege că alții au dreptul a se înghesui la „Un veac de singurătate” sau „Orbitor”)
Firește că pun ceva oratorie în ceea ce scriu, dar ea nu prea-i legată de figurile stilistice. De metafore șcl.
.
În context, caut să am aceeași vorbire, via tastatură, respectiv în grăirea de zi cu zi, cu vreun interlocutor.
La chestiune, cred că există exprimare între noi amicii (prin definiție parte a unui grup uman), și alta emisă între (aceiași) noi cînd de față sînt și profani din amintitul grup. Adică într-un fel arată o relatare a turei cutare între apropiați, și altfel către sala unde ținem o expunere. Asta, pentru că omul normal are nevoie să capteze cîți mai mulți semeni din jur, începînd cu așa-numitul cerc-imediat-următor.
.
PS
Dacă tot a venit vorba, nu cred că îmi voi însoți vreodată un film(uleț) montan de muzică. Asta, în ideea că cine poate rezona cu acele locuri bine, cine nu nu-i obligat (ori trecut strada, grație acordurilor muzicale - ce să mai spun de reproducerea a la Tik-Tok, a ziselor sonore în text).
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu