Roz, numai roz...

 Fb, 12 noiembrie 2024

Omul normal nu suportă să producă / să lectureze un asemenea material decît in alb strălucitor. Nu acceptă - autor sau public - cenușiu și negru (ca la orice om normal), pe acolo.

Roman Cornel
IN MEMORIAM ...
Pe 12 Noembrie 1982 in urma unui accident stupid de bicicleta pe soseaua transfagarasana in dreptul localitatii Oiesti -Arges se stingea prematur cel ce cu echipa sa, după 5 zile si 4 bivuacuri consecutive in peretele Văii Albe din Bucegi finaliza traseul Fisura Albastră unde si azi in bivuacul 2 se gaseste urna cu cenusa sa !
Unul dintre cei mai importanti pionieri ai alpinismului romanesc, avind un CV alpin si scriitoricesc greu de egalat, EMILIAN CRISTEA aka Nea Milica !
R.I.P.”

Meditez că de fapt nici nu vorbim, cu așa prilejuri, de cel prezentat. Este mai degrabă acolo o facătură - ce-i drept, una care face bine la inimă. Dar nu are treabă cu realitatea.
Nu spune nimic, de pildă, despre cum au fost asigurați de sus (dacă nu chiar trași) Cristea și Irimia, în ultimele două lungimi ale variantei Fisurii Albastre.
Oamenii normali prefera să li se vorbească exclusiv de acele patru zile, și trei bivuacuri.

PS

Oare ce s o fi ales de bogata colecție fotografică a lui Emilian Cristea?
La prima vedere, ori a vândut-o soția Hedda în Germania (unde înțeleg că a emigrat relativ curînd, după moartea lui Emilian) vreunui colecționar care o ține doar pentru sufletul lui, ori vreun membru al familiei a distrus-o.
Oarecum la chestiune, nici Hedda, nici fiul pe care înțeleg că l-au avut (semna la un moment dat în caietul de pe Degetul Roșu al Morarului) nu au mai scris nimic, despre Emilian.
Ar fi fost interesant punctul lor de vedere, deși mi-e teamă că nu ar fi ieșit din câmpul elogiilor.