Munte. Uman.

La recentul [aprilie 2025] festival de la Bușteni, cât și în diverse alte ocazii, e pomenit cu evlavie numele lui Dumitru Chivu (1941-2016), alpinist al locului.
Or un prieten îmi relatează: 

"Anul trecut in cimitir avea o amărâta de cruce de lemn pe care se citea cu mare greutate scrisul cu numele monstrului sacru".

 

 

 

Trăiesc cu impresia că de cele mai multe ori lumea vântură, asemenea monștri sacri, strict în interes propriu. Iar implicit nu dă vreun ochi real, către ei.
Ar observa uneori că aceia sunt pe buza morții, care li se citește clar în priviri, ori măcar Parkinsonul.
(se înțelege, că nici subsemnatul nu este etern...)

Că tot a venit vorba de simpatica (și foarte frumoasa) doamnă Mariana Antonescu... Am pomenit cîndva că imaginea însoțind fila dumneaei Fb e luată (fără să ceară voie...) de la mine, dumneaei trecîndu-mă altminteri Dunărea de cîte ori are ocazia (că ce bestie sînt).
Azi descopăr că ia și această poză istorică, fotocopiată de mine de la nea Radu Țițeica, și îi alătură inițialele ei („Antonescu Mariana Constanța”).  Să nu cumva să-i fure alții, ce a furat ea...

La chestiune, preluînd așa imagini, doamna în cauză nu dă pui de informație, cine-i acolo și ce vrea/vor de la viață...

 PS
Constatam încă o dată azi, că sunt un om al dracului.  Tocmai din acest motiv însă, nu îmi permit să fac afirmații ușor contestabile (atât ar aștepta inimicii mei!).
Sau te pomenești că nu eu sînt al dracului, ci alții (mulți la număr) comozi / imobili?