Vremuri grele...
Și secetoase.

În rest, m-a traversat un sentiment aparte, cînd am auzit că exact la o altă limbă de zăpadă, nu departe în avalul Mălinului, avea să se accidenteze a doua zi o persoană...

Totodată, mi-a revenit în minte o concluzie mai veche, cum că e mare lucru bafta, în mersul pe munte. E de ajuns un pic de ghinion, pentru ca dintr-un fleac să se nască o belea. Ori chiar mîini pe piept.
Și invers. Mai exact să constați că ieșiși teafăr la poteca marcată, deși pe parcursul zilei avuseși condiții ideale măcar pentru un scrîntit de calitate al piciorului (în lunecuș pe iarbă umedă)

PS
Mărturisire.
Ezit să-mi mărturisesc pînă și mie, ca să nu dau idei cui o fi mai Mare pe lumea asta, că la munte am avut noroc cu carul...
E împotriva teoriei probabilităților!
Sper s-o țină tot așa, și s-o isprăvesc acasă, cîndva, pe un cearceaf apretat și trecut prin balsam de calitate...