Și pe cont propriu (mai exact în funcție de ceea ce trimitea adăncul vorbă, că vrea să rezolve la dînsul...).
.
Între altele, am reținut atunci o vorbă privind senectutea:
„Bătrînețea e vîrsta automatismelor...”
Mi-a rămas în cap că e de evitat (pe cît se poate, firește) treaba asta...
Era inevitabil ca așa ceva să nu se aplice și la munte. Mai exact să nu mă întreb: „Ajuns-am să posed automatisme?!”.
Teoretic am ajuns, la acea infamă pozițiune.
Mai exact o țin doar cu anumite drumuri. Dar la care nu pot renunța. Căci prea e plăcerea al naibii de mare (iar altele neinteresante).
De pildă locul de unde e luată poza asta...
În paralel, mărturisesc a nu fi învățat prea multe la școala pomenită în amonte, despre egocentrism.
Mai exact despre stilul ce caracterizează scrisele subsemnatului.
Parcă nici de ăsta nu m-aș jena prea tare.
Eu vrut-am să fiu om la locul lui, între oameni, dar nu s-a putut.
Voit-am să fiu acceptat între ei, dar nu ni s-a nimerit felul de a fi.
La o adică, dacă vreunul e deranjat de așa buricism-al lumii, nu are decît să cerceteze în dînsul.
Și anume cît de tare își oprimă exact o asemenea trăsătură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu