Noi. Oamenii.

Mă uit la comentarii.

Oamenii normali judecă binar.

În același timp, hiperlaudă vreun membru al tribului lor și pentru a se proiecta în poziția pe care o crează, acelui 'periat'.
Pe acea 'stradă' nu s-a auzit de prezentarea cuiva cu (de) toate.

La o adică, în acea zonă umană nici nu exista istorie (trecută) pe hirtie.

Apare acolo, este drept, vreun Dinu Mititeanu și pune de un articol.În spiritul locului.

*
N-o să mă credeți.
M-aș simți tare bine într-un loc unde vreun seamăn este prezentat echilibrat.
M-aș simți în siguranță, cu așa oameni - autori și public.

Or, în situația pomenită dus de tot, am senzația că de la acei oameni oricînd poate sosi o torpilă dureroasă.
Asta, în condițiile în care eu nu pot altoi asemănător pe altul (pentru asta, e obligatoriu totodată a face trupă cu unii din jur, inși cu rînjet și cautatură aparte).

PS
Pe aceeași filă a Salvamont Poiana Brașov, o postare laudativă despre Al. Floricioiu. 

Numai bine revedeam zilele astea interviul acordat de Dan Vasilescu lui Marian Anghel.

În paralel, Niculae Baticu îmi spunea: "Apreciez alpinistul Floricioiu, nu Floricioiu omul..."
.