MUNTE. Uman. Iulie 2020.

MUNTE.
Uman.
.
În cîteva momente ale zilei de azi mi-a rămas mintea la un înaintaș puricat ieri, pe aici, de subsemnatul.
.
Pe felie, cineva mă urechea la un moment dat, pe carpati.org.
Pe cînd privesc acele rînduri, realizez că deja mi-i obișnuință, să privesc spre ce altele din aceia sînt iritate, la așa supărări.

Totodată, nu cred că poți vorbi vreunei adunări despre un om, și altfel decît de la elogios în sus.
Pur și simplu o relatare cuminte nu atrage. Le e fadă.

Inconștientul (colectiv sau ba) nu se poate proiecta, nu poate rezona cu acele nuanțe de gri.
(nu e acceptată nici o prezentare strict negativă, iar asta din mai multe motive)

În același timp, cred că acelei adunări caracteristică îi este neatenția (la subiect).
Ea e venită acolo mai degrabă pentru a-și umple timpul.
Așa-mi pare mie, barim.