Și anume alcătuirea unei haite, în care sa atacăm alcătuirea lumii (fie ea și doar cea din preajma noastră), respectiv vreun matur.
Am avut parte de ea, de a fi încolțit de așa ceva, îndeosebi la vremea cind consideram util sa duc niște caiete cu impresii de pe Degetul Roșu (Bucegi), unde erau supuse unei accelerate degradări, la Căminul Alpin din Bușteni.
Poziția cu pricina, de membru în haita juvenilă, are pentru componenți avantaje, dar și dezavantaje. Atmosfera plăcută de acolo ii împiedică sa se dezvolte pe cont propriu. Lipsa unei așa maturizări conteaza mult, în momentul în care drogul existențial al acelei perioade se isprăvește.
Poate în virtutea unui pic de sadism, mă uit des ce s-a ales din lupița care se află cap de haită atunci.
Vorba înaintașului Nae Dimitriu: "dus(ă) în floarea vîrstei"
Toate cele de mai sus mi-au venit în minte pe cînd un tip, în lipsa de argumente la o intervenție a mea despre Radu Albu, a făcut trimitere la vechile zise ale acelei june tabere, pornită sa își facă (la 2010) loc sub soare...
PS
Aș minți sa neg ca nu am încercat și eu, la vîrsta haitiștilor, sa obțin un loc bun sub soarele social.
S-a întîmplat sa fie însă sub forma uceniciei pe lîngă un adult (și de care m-am despărțit întrucîtva, cînd 'fructul' mi s-a copt suficient).
Că veni vorba, și nu pentru ca as sta însetat de ucenici într-un domeniu unde ma pricep, îmi par sa existe acolo doi interesați de domeniul montan-istoric.
Unul are forța de a se recunoaște (vremelnic) inferior profesorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu