Pe cînd priveam locurile, cu bagaj pregătit pentru înnoptare, am zăbovit cu Pîrdalnica (adică mintea) pe bucata de Caraiman din dreptul brîului din dreapta.
Ca știutor un picuț al istoriei, am meditat că pe ulucul de acolo (adică prin Hornurile Văii Seci) au trecut atîtea personaje importante.
Și care nu mai sînt.
Ori vreun accidentat mortal, la 1985.
Ce chestie! Pot fi tare vii (cei cu imaginație pot realiza scena trecerii respectivilor, pe acolo), dar în același timp să realizezi că-s plecați.
Sau chiar de tot plecați.
Ultima variantă nu pică foarte bine.
Să fii tot la un moment dat, iar apoi deloc, și etern (mai exact, să nu fii și în eternitate).
.
Parcă-parcă ultima variantă nu făcea bine la suflet. Mai ales că era amplificată de o priecție spre propria persoană. Care acum e tot, și nu va mai fi etern.
.
Mintea căutînd mai totdeauna rezolvări, mi-a pus în brațe o soluție. Mai exact, că situația de mai sus (aș minți s-ascund că măcar m-a deprimat nițel, dacă nu m-a speriat mult) aș aduce ca apă de domolit focul o altă trăznaie.
Și anume infinitul de deasupra capului (putem socoti aici și pe acela de sub picioare, unde cei 40 000 km se află fleac, față de ce-i în continuare).
.
Sper respectuos că nu am stricat nimănui ziua, cu așa simpatice fleacuri...
Și care nu mai sînt.
Ori vreun accidentat mortal, la 1985.
Ce chestie! Pot fi tare vii (cei cu imaginație pot realiza scena trecerii respectivilor, pe acolo), dar în același timp să realizezi că-s plecați.
Sau chiar de tot plecați.
Ultima variantă nu pică foarte bine.
Să fii tot la un moment dat, iar apoi deloc, și etern (mai exact, să nu fii și în eternitate).
.
Parcă-parcă ultima variantă nu făcea bine la suflet. Mai ales că era amplificată de o priecție spre propria persoană. Care acum e tot, și nu va mai fi etern.
.
Mintea căutînd mai totdeauna rezolvări, mi-a pus în brațe o soluție. Mai exact, că situația de mai sus (aș minți s-ascund că măcar m-a deprimat nițel, dacă nu m-a speriat mult) aș aduce ca apă de domolit focul o altă trăznaie.
Și anume infinitul de deasupra capului (putem socoti aici și pe acela de sub picioare, unde cei 40 000 km se află fleac, față de ce-i în continuare).
.
Sper respectuos că nu am stricat nimănui ziua, cu așa simpatice fleacuri...
PS
Închei terestru.
Sub brîul de acolo, se lasă o limbă subțire de ierburi. Pe cînd căscam gura la zonă, o capră a purces a coborî, domol, pe acolo.
Ciugulea de ici, de colo.
Subsemnatul, uimit de nonșalanța animalului, prin locuri de făcut păr măciucă pînă și alpinistului (este drept că eu sînt un pic vaccinat, de cînd am văzut - via filmuleț Adi C.) un urs traversînd iarna din Spălătură în Hornuri, la nivel brîul Rafail).
La situațiune, mă întrebam dacă e prima dată cînd capra se lăsa de nebună, peste genuni. Foarte posibil nu. Căci în continuare paaarcă ar fi existat o variantă... căprească de trecut în bazinul vecinei Spintecături...
Poza de alături am ales-o cu grijă, să nu fie nici prea festivă, nici prea întunecată (de după apusul soarelui)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu