21 iunie 2020. Drum montan sub amenințarea ploii.

Întrucît prognoza indica pornirea ploii pe la amiaz', am plănuit ca pînă atunci să ajung sub un anume bolovan din partea inferioară a Văii Seci (Caraiman, Bucegi).
.
Iar de acolo să casc gura la picăturile sosite din cer.
Asta, cu gîndurile care s-ar fi nimerit prin cap, în așa împrejurare
(să zicem despre cei care m-au însoțit în timp pe acolo, ori chiar alții de dinaintea ivirii subsemnatului prin ala meleaguri).
.
Lucrurile au stat exact pe dos. Ploaie pînă în locul vizat, apoi limpezire a cerului. Așa că am hălăduit prin pădurea de la poalele acelui munte (partea lui răsăriteană), cu așa prilej constatînd încă o dată că alde Caraimanul se află pe primul loc în inima-mi.
.
Mi-e teribil de drag.
Că în paralel mi-aș fi putut pierde viața pe întinsurile lui stîncoase, cîndva (eventual și în viitor), e altă discuție. 

Strada Fîntînii din Bușteni, din care pornea drumul (de fapt, potecă) omonim - cale clasică de acces în Valea Seacă a Caraimanului.
Apariția în zonă a telegondolei, cît și masive prăbușiri de arbori au făcut dificilă orientarea în lungul ei, și implicit parcurgerea. Am văzut o potecă destul de clară ce duce în VSC deasupra peretelui Piranha (sic) dar ea umblă de-a coasta spre sud, foarte probabil în direcția poienii Kalinderu

Drum imediat la ieșirea din Bușteni, în continuarea străzii Fîntinii.

Cînd iubești, orice fleac ți se pare minunat.

Aici Valea Seacă a Caraimanului e pașnică.
Dar a ținut-o tot într-un berbeleac, de sub Cruce pînă la acest nivel.

În talvegul de jos al Văii Seci.

În altă parte, priveam un copac frînt și - cu sperietura aferentă - încercat să-mi închipui cum s-au cutremurat locurile, la căderea în vînt a acelui falnic brad...

Săritoarea I, din Valea Seacă a Caraimanului (mai exact din canionul inferior al acesteia)

Cred că flancul din ultimul plan aparține așa-numitului Pinten al Picăturii.

 

Dacă nu mă înșel, este un unul din scocurile (trei la număr) ce cad de la capătul nordic al așa-numitei Diagonale (brîu pe fața estică a Caraimanului, în partea ei inferioară).

Am simțit nevoia să-i dau un nume. Mi-a venit pe limba minții al Familiilor (sic). Știu două famili care au făcut rapel pe el - cvasivertical în partea superioară.

PS
Între alte bateri de cîmpi (de fapt, munți, ai minții), s-a aflat și o definiție a dragostei, barim între oameni. Și chit că nu mie mi-o fi trecut primul, prin cap.
Se bazează pe mult autoiluzionare (în bine), asupra celuilalt, dar și asupra noastre înșine... Bașca asupra existenței în general.