sâmbătă, 25 iulie 2020

De bine ce mă miram, că nu s-a dus buhul Văii Mălinului pentru resturi de proiectile (vizînd acum 100 ani bateria de artilerie de pe Coștila), dau spre capătul văii de două bucăți metalice.
Cea mai mare la jumătate de kilogram.
Nici cu cea mică nu mi-e rușine, în materie de vătămat oamenii din preajma locului unde exploda obuzul.




Inevitabil, cînd ții așa ceva în palmă, te ia cu un pic de tremurici. Inclusiv pentru că e acolo istorie de acum un veac, și nu una dintr-un muzeu, pe care o șterge conștiincios de praf un angajat.


Că tot aveam timp de pierdut (și o viață de umplut), mi-am imaginat cum va fi asudat vreun Hans, pentru a scoate din mină fierul necesar. Apoi cum va fi strunjit la obuz vreun Iohann, și el cu chipul, atitudinea, vestimentația din finalul celui de-al doilea Reich.
Apoi asuda vreun Heinrich, pentru a-l sui pe vîrful Postăvarului (pe Kanonen Weg), de unde să zboare către bateria căpitanului nostru Caranfil, pe Coștila...
.
La ultima mișcare fiind martor un Petre Gold-Haret, care admira vrînd-nevrînd (ca medic militar pe Sorica) spargerea nocturnă a proiectilelor eronat țintite, de zidul Coștilei.


De colea nu-i nici a medita cum au petrecut acele bucățele de fier vreo sută de ani ba prin zăpadă, ba prin călduri alpine, cu zeci de generații de capre negre zburdîndu-le prin jur.
.
După toate astea, a venit Ordean și a vorbit de ele la gazetă.


PS

Partea de sus a Mălinului e plină și de resturi metalice mai puțin poetice. Unele de natură electrică - cabluri, bride, tăblărie. Și moștenire de la nașterea Releului Coștila ori de la recondiționările periodice ale instalației.


Că veni vorba, Valea Spălăturii, de sub Crucea Caraiman, adună încet dar sigur urme ale refacerii monumentului din ultimele luni. Sînt convins că muncitorii aceia au dispoziție să depoziteze atent resturile, dar cu vîntul de acolo mai scapă vreun ambalaj de sac, ori niscaiva plăci portocalii (nu știu ce-i cu ele, doar le-am văzut în firul amintitei văi).
Nu mă voi revolta ecologic, pentru așa ceva. E soarta acelei văi, neam cu Vîlcelul zis al Conservelor, de sub Cabana Caraiman...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu