MUNTE.
Uman.
La un moment de plictiseală, am dat un search net pe numele înaintașului montaniard Emilian Cristea.
.
Nu, nu pentru a murseca spre dînsul (am făcut-o suficient în trecut). Ci, mă credeți sau ba, din dorința de-a lectura informații inedite.
(vorba unei gospodine: „M-am săturat să trebăluiesc prin bucătărie! Azi vreau să fiu și eu servită, la masă!!”)
.
Nu am găsit vreuna (poate doar niște zise W. Kargel, de care uitasem, chit că eu le-am înlesnit publicarea).
.
Mi-a sărit însă în ochi un lucru.
.
Cu cît este mai idealizat/idolatrizat cineva, cu atît fanii aceluia nu adaugă vreo virgulă în plus, de la dînșii. Aceleași lucruri moștenite de la alții, și care la origine deseori nu au respectivul idol, respectiv pe vreun suporter al acestuia.
.
În cazul lui Cristea, el nu a scris mare lucru despre sine (mulțumindu-se, modest, cu un imens cult al personalității sugerat altora, spre sine). Au făcut-o însă alții, poate nu întîmplător din afara suporterilor săi.
/legat de acel neintervenționism al fanilor, nu știi dacă la mijloc este neștiință (întîmplătoare ori datorată limitelor minții), ori acelui 'Crede-și-nu-cerceta!', propriu construcțiilor religioase/
Întîi i-a luat un interviu Valentin Borda, care i-a acceptat toate aserțiunile (de pildă, că a suit Fisura Albastră, și nu o variantă a acesteia).
.
Apoi, a fost luat amplu în vizor de condeiul celui mai mare ne-prieten al său, Niculae Baticu. Și a cărui opinie a rămas decisivă pînă azi.
.
Din acest punct al postării mele, aș zăbovi asupra unei caracteristici umane (ori măcar proprii majorității oamenilor). Și anume nevoia de a-și rezolva prin intermediul imaginației cîteva mari nevoi sufletești.
.
Una ar nevoia de drog, de uitare a realului, mai exact prin intermediul poveștii, inventată pentru a face bine la inimă.
.
Cum aceasta nu poate subzista de una singură, este nevoie de un protector, de un semi-zeu, în postura căruia ridicăm un seamăn al nostru (inevitabil prin intermediul ficțiunii, chit că nu acceptăm a exista așa ceva, acolo).
.
Partizanii unui așa cult și l-ar dori etern, alături de starea de binefacere pe care le-o emană. Cum realitatea se modifică, respectivii operează și ei schimbări, care să împace și capra, și varza.
.
S-a întîmplat ca vîntul istoriei să fie favorabil după 1989 lui N. Baticu, și implicit opticii acestuia privitoare la istoria alpinismului românesc. 'Apostolii' lui Cristea (cei de la clubul fondat de el - Floarea de colț -, trustul România Pitorească, Dinu Mititeanu ș.a.) nu au disperat în exces de noile vremuri, căci supușii lor au rămas inevitabil legați de nevoile sufletești pomenite de mine mai sus.
.
Apropierea de scrisele lui Baticu s-a făcut executînd complimente către acesta (iar după 1998 memoriei sale), iar în paralel preluînd din greu zisele acestuia - mai exact cele mult domolite de cenzură, într-o carte din 1984...
(iar cînd acestea au părut iconoclaste, au eliminat vreun pasaj incomod - cazul unui grupaj executat de revista „România Pitorească”)
.
Asemenea însă unei unei făpturi supranaturale evitînd tămîia, nu vor pomeni în veci opinii mai dure despre E. Cristea ale lui N/ Baticu, ori ale vreunui discipol mai tînăr al ultimului. Ori amintind modul în care Cristea (iar ulterior fanii săi) au primit, în deceniul nouă, cărțile lui Baticu.
.
Foto: Cristian Lascu
Vezi și:
.
În ambele linkuri, deloc solitare, reperez ceea ce aș numi literatura de cocoon.
Unde noi, și tribul nostru, ne simțim bine - fără să mai conteze că amiciția acelor producții cu realitatea este mult discutabilă.
.
(va urma)
(în paralel, nu uit că o promisiune asemănătoare îmi privește o recentă carte a lui Petru Vignali, dar și un material al lui Dinu Mititeanu)
PS n
Voi cum vă descurcați, cînd partea năzdrăvană din voi intră în conflict cu aceea cuminte?
.
PS
Un priceput la psihologie ar putea obiecta ca acelea nu intră în conflict, ci se află permanent așa, existînd învingător în funcție de vitalitatea ce animă respectiva persoană...
.
Chiar și asa, cum gestionați tărășenia?
.
La mine, partea năzdrăvană emite postări precum aceea despre E. Cristea de mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu