Este cel care face legătura cu Valea Seacă a Caraimanului.
Cu timp gîrlă la dispoziție (aveam în vedere un itinerariu de pensionar, ba și leneș pe deasupra), pe cînd treceam prin dosul Bisericii Domnești, mi-au atras atenția cîteva cruci.
Mi-a venit să le arunc o privire.
Pe una din ele, (mare) surpriză.
Mai exact numele de Zangor.
Ba și în dublu exemplar.
Morți în războaie mondiale diferite (pfuuuuu.... Numai mamă și soață să nu le fi fost...).
Pe-acolo-s mai mulți pomeniți. Însă rezonanță, și chiar mare, am avut cu aceștia.
Sufletul...
.
Partea mea conștientă (inclusiv cunoscătoare de istorie) știe că aceia nu au legătură cu valea care mi-e tare dragă, Seaca din Caraiman (un afluent al acestuia purtînd din 1927 acel nume, fie și un pic deformat. Zangur).
Dar amintitul suflet nu are vreo treabă, cu asta. El aproape divinizează acel nume (din motive pomenite mai sus), acei oameni purtîndu-l.
Dar și pentru că semnalizează o dublă tragedie - moartea lor pe front...
Revenind pe teren conștient, mă ia un pic rîsul.
După ce că a dat denumirea din burtă (adică n-a călcat prin acele locuri), înaintașul X a pocit și numele: Zangur, în loc de Zangor.
Și nu este o excepție, același nume putînd fi întîlnit la Sinaia (un bobeur olimpic, prin 1970) sau Azuga (de Radu Țițeica, în anii 30-40).
PS
Ce chestie...
Cînd va fi citit numele tatălui (pe care e posibil să nu-l fi apucat oricum prea mult, în viață...), pe soclul statuii caporalului Mușat, Zangor jr. nu avea de unde să știe că îi va sfîrși la fel - este drept că nu pe teritoriul patriei, ci la Cotul Donului ori în Cehoslovacia...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu