Uman.
Am alunecat azi, cu un prieten, în ceea ce aș numi excursie istorică tematică.
Mai exact, pe unde moaș-sa o fi fost etajul șapte al Băncii Naționale, unde Clubul Alpin Român își ținea ședințele, cîndva. La clădirea din Doamnei, ori la aceea din Calea Victoriei, vizavi de Polițiune?
Apoi, la Carul cu bere, am bîrfit inclusiv despre cutare ori cutare înaintaș.
De fapt înaintașă, mai exact una care avea plăcerea să umble pe munte - prin anii optzeci - doar în bocanci (și ciorapi de lînă).
La așa stadiu al discuției, mă încearcă acum dilemă.
Oare cum e mai bine, odată ajuns în lumea cealaltă: să își amintească de tine doi așa nelegiuiți, ori să nu-și amintească nimeni nimic?
.
PS
În gangul din poză, am aflat că ființase interbelic Banca româno-elvețiană, unde muncise cîndva un confrate montaniard, unul dintre cei doi care au pus un caiet de impresii, pe Degetul Roșu al Morarului...
.
PS2
De vreo două decenii,în visele-mi frumoase, mă aflu declarat membru de onoare al CAR.
De curînd am avut parte însă de un discurs al vremelnicului lor președinte, despre cine-s valorile și ce vrea fenomenul lor de la viață. Și mi-a tăiat binișor cheful, de acea pozițiune între cățărătorii români...
.
În paralel, e interesant că oamenii la locul lor, aplaudînd și fiind aplaudați în acea asociație, nu pot a naște (măcar) o virgulă originală, în scrisele montane.
Foarte posibil, nici în de-alde altele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu