Despre subiectivism, montan sau ba

În discuția cu cineva, îmi ajunge în condei termenul subiectivism.

N-am idee cum se află el explicat în dicționare (pot paria, în nesfîrșita-mi modestie, că sec/arid), însă văd acolo un produs plăcere al respectivului, pentru sufleteștile lui ori ale publicului vizat.
Produsul de plăcere nu prea le are cu realitatea - căci, dacă le avea, nu mai era nevoie de subiectivisme.

Apropo de-o paranteză de mai sus, prin computer redescopăr un clip cu un confrate montaniard, filmat pe șes acum cîteva luni, în metrou.

Grandomania e chestie utilă ori măcar de neevitat, însă de executat cu foarte multe frîne. Cu gesturi în sens opus. Vinovăție, poate și autoumilință. Altfel, „Luat gaia!!” scrie pe noi (cei grandomani, aroganți etc.)

Altminteri, nici așa nu ai garanția că nu ajungi rău - grandomania fiind totuși o chestie de acoperit insațiabile angoase...