Pregătind următoarea șarjă, aș minți să spun că m-a entuziasmat destinul semiclandestin al primei ediții. Care nu poate viețui onest în magazine, întrucît subsemnatul ori nu posedă așa-numitul PFA, ori nu a trecut (din motive de bănet puțin) pe la o editură.
Așa că voi merge pe calea de pînă acum. Iar cînd o fi mai rău, ca-n prezent (și făcînd abstracție de Covid etc.) să fie!
PS
S-a nimerit să ajung minutele acestea prin vechi hîrțoage personale. Mai exact primele forme ale cărții. Pe caiete dictando A5. Iar după doi ani cu dactilografiere de începător...
Alătur și o scrisoare de la Niculae Gherasi, cel care i-a condus pe frații Țițeica prin valea numită ulterior de aceștia a Gălbenelelor...
La vremea planurilor amintite în scrisoare, N. Gherasi avea 84 ani.
Totodată, și recunoscîndu-mă neetern, parcă nu aș dori ca - după cuvenitul deces - acea arhivă să ajungă la CAR... Nu aș agrea compania de acolo.
E urît, cît și neînțelept ce spun.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere