Stau ca pe ghimpi

10 februarie 2020

Tot stau ca pe ghimpi, legat de materialele pe care le-am dedicat recent lui Dinu Mititeanu, respectiv celor de la România Pitorească.
Pe de altă parte, mă uit la niște scrise la fel de iconoclaste - la vremea lor - cele semnate de nea Nae Baticu.  Ce săriseră în sus unii, la vremea apariției celo două cărți ale sale!... Iar dacă te uiți azi, zisele baticiste au devenit nu doar clasice, dar se află și adulate de acel segment social conservator.

Apropo de spuse ce îngrozesc - emitent și public advers - cînd scot capul... Mă uitam la zisa-mi, cum că eu-s Clubul Alpin Român, iar harnicii săi membri, în trecere. Hotărît lucru, e o necuviință, dar nu va cădea cerul. „Uite-așa îmi vine mie să zic. E o idioțenie, dar nu o dau la coș”: Deseori forța preopinentului constă în ezitările, remușcările și rușinile noastre.
Pentru a prelua o expresie mai veche, dar pe care o re-pomenesc în „Sus a munte...”, o idee nouă are zoaie, precum copilul nou-născut. După ce-i îndepărtezi cele rămase din burtica mamei, iar plodul se întremează nițeluș, arată altfel.

„Da. domnilor, e o tîmpenie, dar e a mea.”

Oarecum la chestiune, mă întreba cineva ce urmează să mai public (subînțelegîndu-se ceva de munte, întrucît acela nu știe de visele-mi generaliste, de succes în toată soțietatea românească).
Păi, nu cred că voi mai publica. Sau mai exact o voi face pentru o nișă foarte îngustă, de tipi care gîndesc asemănător mie. Mai exact văd muntele din unghi ce se-amestecă cu alte discipline, a la istorie, psihologie etc.
Așa ceva nu va ajunge nici măcar la magazinul Himalaya, ce să mai spun de librăriile clasice. Cine va simți că rezonează cu aiurelile pe care le mai scap eu pe net, va căuta și acea carte (dacă n-o fi mai multe).
Va fi un samizdat... post la lettre. O scriere semiclandestină, pe care nu o fugărește vreo autoritate, ca-n vremurile totalitare.

Din același puț al modestiei absolute... Oare în cît timp se vor demoda scrisele mele?
Că veni vorba, din scrisele de montaniarzi care mi-au trecut sub ochi, cele mai tinerești (dar și inteligente) pînă și azi mi s-au părut ale lui Șerban Țițeica, respectiv Nae Dimitriu. Iar mai dincoace, rîndurile Tainei Duțescu-Collban.