Zsolt Torok va fi următorul mit montan românesc.
Dacă lucrurile așa vor sta, ăi ca mine (ori măcar subsemnatul) va avea o pîine (polemică) de mîncat.
Aș minți s-ascund c-aș fi tulburat rău, ori chiar temător, de întîlnirea. Dar momentul are și șarmul lui, bașca a expune apoi - în literatura montană - cum fură trăirile ocazionate de așa prilej. Eventual și cum valsau pupilele amicului în cauză.
Sau ale comilitonilor din jur.
Apropo de ultima vorbă, dacă vreunul îmi arată obrazul, îi pot răspunde amabil: „Da, domnule, mă aflu ticălos ce nu s-a pomenit! Și invidios pe oamenii de treabă plus normali...”. Pentru așa mărturisiri de credință, respectivii nu-s și nu vor fi pregătiți.
Că veni vorba.
Îmi plac, totuși, drumurile nebătute / hățișurile fără cale de acces prin ele. Afirmam recent, și cu riscul de-a mă linge pe bot de invitație a vorbi la un festival alpin proxim
Că veni vorba.
Îmi plac, totuși, drumurile nebătute / hățișurile fără cale de acces prin ele. Afirmam recent, și cu riscul de-a mă linge pe bot de invitație a vorbi la un festival alpin proxim
(notă ulterioară acestor rînduri din 14 februarie a.c.: Așa a și fost!,
...că întîlnirea subsemnatului cu Dinu Mititeanu - după recentele-mi zise într-o carte oarecare - va fi una de gradul trei....
Aș minți s-ascund c-aș fi tulburat rău, ori chiar temător, de întîlnirea. Dar momentul are și șarmul lui, bașca a expune apoi - în literatura montană - cum fură trăirile ocazionate de așa prilej. Eventual și cum valsau pupilele amicului în cauză.
Sau ale comilitonilor din jur.
E scenă de scenă.
Ca istoric montan, mi-ar fi plăcut să întîlnesc așa relatare, între doi înaintași, la un 1935...
Ca istoric montan, mi-ar fi plăcut să întîlnesc așa relatare, între doi înaintași, la un 1935...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu