"N-ai cum să spui că vrei să cucerești un munte. De fapt, întotdeauna, vrei să te cucerești pe tine."Aș pune de o ședință spiritism si l-aș întreba pe Zsolt Torok cum e aia sa te cucerești pe tine. Fără îndoială, la așa stadiu al ziselor mele, pot fi acuzat de toate infamiile din lume. Din unghiul meu, lucrurile se vad însă asa.
Ridic niște probleme, la care tabăra acelui orator își pierde brusc zîmbetul și amabilitatea. Mai exact se înfurie, gesticulează, sare în sus. Dar nici gînd sa spună ce e aiurea în a-l chema pe respectivul la acea ședința spiritism (mărturisesc aici ca as face pe mine la cub, în jurul mesei de acolo...). Ori cum e cu acel cucerit de sine.
La chestiune, eu unul am mers pe munte ca să ma simt bine. Că asta a implicat în oarece măsură și încercarea de a stabili vreun record personal (ori a-l menține, cind vîrsta m-a dus spre vale) nu schimbă datele problemei.
Plăcere maxima mi-a fost a sta lungit în iarba verii, cu ochii la vreun peisaj din preajma, al Bucegiului ori al Pietrei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu