Prudență, în popularizarea de drumuri alpine

Firea insului, fie el și temerar cățărător, îl face sa iasă rar din drumurile cunoscute. De pildă Creasta Mălinului din Coștila.
Prin urmare se face oarecare (metaforic spunînd) potecă/șanț pe acele rute cunoscute.

Mi-a stat pe limba a indica și alte itinerarii către acel țanc, dar mi-e să nu paț ca în cazul buzei de sus a Blidului Uriașilor, pomenită prin iulie a. c.

Da, mă aflu caracter sucit/dificil. Iar prin urmare am pretenția ca, dacă vreunul se ia după indicații ale altuia (care ii ușurează ori înfrumusețează viata), sa pomenească acel minor amănunt.
Totodată, am văzut aterizat lîngă Blid și pe cineva din categoria Nu sînt singur pe munte (grup Facebook). Adică total străin de poezia abruptului. Iar așa sîngerare nu-mi permit.

Vedeți de ce spuneam că posed caracter nașpa? (felicitări, că posedați dvs. unul mai de Doamne-ajută! )

La o adică, nu inșii la locul lor duc lumea înainte.

PS
Poate-i de cercetat ce-i vine unuia a tăcea chitic, despre cei care îl îndrumă la un moment dat...
("Nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită... Căci ea ne reamintește, totuși, micimea...")