MUNTE. Uman. A nu contesta producțiile de cocoon

UMAN.
Am stat pe gînduri în mai multe momente, de ce NU contestăm producțiile de cocoon.
Acelea false, ba și agresive, care fac bine cîteunui grup uman (vezi pe acela privind un A.B. Șerban)

Am bănuit inițial că e o rezervă bazată pe faptul că nici nouă nu ne-ar plăcea a sosi vreunul, să ne dea cu pietre în ferestre (unele simbolice, reprezentînd fragilitatea acelei construcții)
Am nimerit însă ieri peste o postare, unde era jelit un rom/țigan ucis de extremiști în Germania. Nu intervenea nimeni, dintre indecișii cărora le vor fi ajuns ochii (inevitabil) pe acea postare.
Am sentimentul că acea neintervenție se datorează singurătății pe care o resimțim, în afara grupului nostru. Și care grup se pornește rar, să acționeze in corpore împotriva unui alt grup. Acea teamă te oprește pînă și să sondezi, dacă grupul X minte, în pastilele lui. Ce să mai spun, de a lua atitudine.

În legătură cu incidentul sus de tot, neintervenția se datorează și unei caracteristici amintite în ultima postare (cînd vorbeam despre miturile montane postdecembriste). Și anume prezența acolo a unui răposat.
Unui ins normal, asemenea amănunt îi taie aripile, chiar dacă amicii care plimbă statuia aceluia se întrec în mistificări (ori măcar în oratorie duioasă și mult interesată).

PS
Dacă vreun Cuxi se uită strîmb la mine, din cer (pentru aste zise), ce vîrstă are? E tînăr, sau posedă anii ce ar fi adunat pe pămînt, pînă în 2020?
Idem ce minte o fi avînd acum, colo Sus? Cea de la 6, de la 22 (momentul dispariției) sau de la 59?