Momentele în care îți dai frîu liber imaginației...
Iura Nistoroiu găsește potrivit, în relathttps://www.facebook.com/plugins/post.php…area unei ture pe Bucșoiul Mare (Bucegi), să amintească de înaintașul Friedrich Deubel.
Cel care, acum mulți-mulți ani, a marcat acel drum, dar și ruta numită La Lanțuri din Piatra Craiului.
Mie, gîndul la Deubel îmi trece succesiv la momentele lui în care, tinerel, stabilea (și 'văpsea') amintitele drumuri, dar și la senectutea în care întîlnește în Bucșoiul (1923) un june turist, Radu Țițeica pe numele lui.
Nu le am cu vorbele mari, gen ore astrale, însă mintea caută a recompune acel moment. Cu două persoane importante, în mersul pe munte la noi. Și care erau vii, respirau, aveau emoții și gînduri, pe cînd schimbau impresii despre itinerariul urmat în acea zi.
Ar fi doar un început.
Supus, după cum spuneam, zeiței Imaginație. Cum, va fi pornit pe munte, acel Deubel. Cum va fi vorbit cu sașii săi pe poteci, ori cu elevii de la liceul brașovean unde era profesor.
Cum se va fi descurcat (foarte probabil nu a fost mobilizat) la vremea pătrunderii trupelor române în Brașov (1916). Cum a văzut prăbușirea Imperiului autro-ungar, căreia îi fusese supus în anterior, pe întinsul unor decenii deloc puține (era născut parcă în 1858).
Cum cobora iarna după lemne, în vreo casă pătrățoasă de pe strada Lungă...
PS
În poză, pare Berbec de zodie...
Ce-o învîrti, pe lumea cealaltă, acum?
PS2
„Suiseră Valea Morarului, cînd, sub vîrful Bucşoiului, au întîlnit pe potecă un drumeţ singuratic. Au schimbat impresii, fără a face cunoștință.
Peste ani, din descrierile făcute de alţii precum şi dintr-o fotografie apărută în Anuarul S.K.V., Radu Ţiţeica a identificat în acel turist pe Friedrich Deubel, cel care marcase cu o jumătate de veac în urmă Westwandul Pietrei Craiului şi culmea Bucşoiului Mare.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu