Pe când aștern niște rînduri de istorie alpină, mă întreb subit cum va fi momentul, cînd ne vom întâlni pe lumea cealaltă, eu și un înaintaș montaniard oarecare.
Cum nu doar ideile, ci și curiozitățile se trag una pe alta, oare atunci care din noi înșine vom fi? Cel să zicem de la 30 ani, ori de la 50 ani (în ambele ipostaze, cu aripile îngerești în spate, firește)?
La așa vorbe, oamenii buni la suflet vor mormăi ceva, despre anul morții. .
La mijloc fiind doar o îndrăzneală ceva mai mare, în a gândi. În a călca prin teritorii interzise...
Hazul face să își pună asemenea probleme un ateu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu