Toponimie

„Intervenție a salvatorilor montani pentru coborârea în siguranță a unei tinere echipate necorespunzător și epuizată fizic, pe Valea Caraimanului. ”

Sper să nu se supere salvamontiștii dacă, între elogiile care li se aduc, se strecoară și observațiile de mai jos. Mai exact comentez asupra formei „Valea Caraimanului”.
Ea provine / are circulație între locuitorii Bușteniului, și implicit între salvamontiștii și telecabiniștii locului. Ei numesc a Caraimanului valea care desparte muntele omonim de vecinul său dinspre sud, Jepii Mici.
S-a întîmplat ca valea să fie popularizată în scrisele turistice, iar ulterior în vocabularul turiștilor și alpiniștilor sub forma dată (foarte probabil) de localnicii sinăieni, și de la care au preluat-o „boierii” începutului de veac XX: „Valea Jepilor”. Ce socoteală și-au avut sinăienii pot doar bănui, cert este că acea formă este generalizată atît în tipărituri, cît și în vorbirea cutreierătorilor ei ne-localnici.
Buștenenii au rămas însă la forma amintită inițial, ceea ce duce la mici confuzii, cei obișnuiți cu „Valea Jepilor” (mai mult decît majoritari) putînd ridica din sprîncene/umeri la cealaltă formă.

Pînă aici, este dreptul buștenenilor să o țină pe a lor, dar m-aș fi așteptat totuși ca cei de la Salvamont Prahova să uziteze forma cu circulație majoritară. Asta, dacă dorește bineînțeles ca cititorul de rînd să priceapă despre ce arteră este vorba.

În rest, și trecînd cu seninătate bățul prin gard, sînt curios cum îmi vor privi buștenenii afirmațiile de mai sus. Cred că o vor face cu aerul că dumnealor sînt localnici, deci într-un fel proprietari ai locurilor și apropiere, iar în consecință nu au a da socoteală veneticilor.
Uneori, cu o sensibilitate de care nu sînt mîndru, citesc așa mesaj pe chipul însoțitorilor de telecabină Bușteni-Babele. Dar și în perseverența cu care e vehiculată forma bușteneană a respectivei văi.