Tevatura cu placa pusă zilele acestea în memoria lui Paul Fozocoș mi-a relevat o problemă...
Mai exact am stat să gîndesc dacă acei oameni, și cei ca ei, ar putea crea istorie, în sensul științific al noțiunii de op istorie.
Cred că nu, căci ar fi doar o înșiruire de texte elogioase, fără urmă critică în ele, în care diferitele grupuri s-ar pune de acord pe care bătături să nu se calce, întîmplător.
La o adică - și chit că asemenea situație, existentă pînă să scoată capul (editorial vorbind) Niculae Baticu, mi s-a părut doar fruct al epocii comuniste - se pare că este o secreție cît se poate de normală, a omenescului.
Care e tare voitor ca el și cei din grupul său să apară într-o lumină favorabilă, asta creînd plăcere directă, cît și indirectă, prin efectul pe care l-ar avea în fața vreunora din afara grupului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu