marți, 6 august 2024

Clinciuri

Pe frumosul ogor al netului, mă iau în bețe în seara asta cu distinsul Cornel Sain (admit spășit că inițiativa a fost a mea...).
După o vreme, mi se naște gînd a-l onora cu o postare (nu asta!). Nu, nu ar fi una pe tipicul „... ba pe-a mă-tii” (citîndu-l aproximativ pe C.S.: „Ești Gică-contra și defect, bă!”). Ci un ceva pe care îl doresc echilibrat.
Ca de la un tip care și-a creat o feudă a lui pe munte (unde vrea să domine), la altul.

Ce e drept, din ce am observat, observațiile mele zice-se echilibrate (și înțelegătoare) asupra lumii sînt mai dureroase decît injuriile.


                                                                                                   Alexandru Narcis Popescu
Unde a avut loc acest dialog? Pe pagina lui sau pe un grup?

Pe pagina lui [Coștilari]...
La cîteva ceasuri după acel incident, prea mîndru nu sînt însă de el. Ceva e în neregulă cu intervenția mea, acolo...
Dar de cîte ori nu am pățit chestia asta! Îmi aduc aminte de unele îndrăzneli (la acel moment) din vremea cînd scriam despre Dinu Mititeanu. Exista un foc creativ, iar ulterior mă jenam teribil. Cred totuși că din așa vals au ieșit multe idei interesante.
Mă întreb deseori cît logoreea mea - precum cea de aici - e dor de a fi băgat în seamă, și cît apetit al unei minți needucate de a lucra la turație mare...

... Un Gică Contra se află un prădător evoluînd într-un mediu plin de potențiale victime. Iar ultimele sînt astfel pentru că ele însele, din dorința de a se simți bine, se întind la soare, leneșe, în bătaia unor „raze” comode.
Fratele Cornel se apucase a se da superior maneliștilor, respectiv inculților. La caracteru-mi cel prost, nu puteam rata ocazia...

Omenește este să te simți leu, cînd dai de unul mai slab ca tine. De pildă, C. nu are vreo șansă în vreun război polemic mai serios. În paralel, mă strădui să nu-mi pierd capul. Inclusiv pentru că am reținut un pasaj din Camil Petrescu, cum că marii polemiști sînt ei înșiși foarte vulnerabili, luați din scurt. Subsemnatul nu face excepție. Am trecut ieri pe la bucureșteana PIață a Universității. Era acolo primarul Nicușor Dan, între altele îi făceau unii poze/filme pe noua scară rulantă. M-a intimidat îngrozitor. Nici acum nu am rumegat ca lumea sentimentul.

Și eu am pățit...
Exact din asemenea motive și eu. De multe ori am vrut sa ii atrag și eu atenția că nu scrie corect gramatical, câteodată e un haos, te chinui sa citești, să înțelegi ce a vrut să spună. Și că nu e mai presus de cei de care râde

Eu nu aș fi avut nimic cu scriitura lui, dacă nu se apuca să reproșeze altora incultura.
Admit însă că nici reacția mea nu a fost tare cultă...

Eu atât am avut să-i spun…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu