Traian Lalescu

Pe fila Fb a dlui Nicolae Uszkai (14 iunie 2024): 

„S-a întâmplat în 14 iunie 1929 

La această dată, a murit matematicianul Traian Lalescu, unul dintre fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale, autorul primei lucrări sintetice importante în acest domeniu din literatura ştiinţifică (a publicat în 1911 cel dintâi tratat din lume asupra ecuaţiilor integrale, intitulat „Introducere la teoria ecuaţiunilor integrale”), Din iniţiativa sa, a luat fiinţă Şcoala Politehnică din Timişoara, al cărei prim rector a fost (1920-1921); membru post-mortem al Academiei Române (1991).
Traian Lalescu a contribuit la punerea bazelor matematicii în România, fiind unul din fondatorii teoriei ecuațiilor integrale.Traian Lalescu s-a remarcat prin studiile sale şi în trigonometrie, fizica geometrie, algebră şi istoria matematicii. Traian Lalescu este originar din comuna Cornea, judeţul Caraş-Severin, fiind fiul unui funcționar de bancă, de unde şi pasiunea pentru cifre.Traian Lalescu era fiul unui funcționar de bancă, numit tot Traian Lalescu, bănățean originar din Cornea - județul Caraș-Severin, care a scris „Agenda băncilor populare și metodul de coeficient Lalescu”. Mama sa era, după părinți, ardeleancă. Profesia tatălui face ca familia să se stabilească la diverse adrese, astfel că micul Traian parcurge clasele primare la București, două clase de gimnaziu la Craiova, apoi termină gimnaziul la Roman și Liceul Internat din Iași. Având o situație materială precară, a fost ajutat financiar de profesorii Andrei Ioachimescu, Gheorghe Țițeica, Ion Ionescu-Bizeț. Indiferent de situația materială el a fost un strălucit elev și premiantul de onoare al tuturor școlilor pe care le-a frecventat. Încă elev fiind, a fost remarcat ca un real talent în matematică prin contribuția sa la Gazeta Matematică. A studiat matematicile la Iași și la București, unde i-a avut ca profesori pe: Gheorghe Țițeica, Spiru Haret, Ermil Pangrati, Anton Davidoglu și Nicolae Coculescu.
În 1900, el se situează pe primul loc al candidaților la Școala de Poduri și Șosele din București, instituție universitară de prestigiu, dar la care renunță la numai trei ani și se înscrie la Facultatea de Științe a Universității din București, secția de Matematici, acolo unde studiază cu profesorii menționați anterior. La 17 iunie 1903, obținea licența în Matematici, după care intră ca profesor suplinitor la Institutul Pompilian și se pregătește pentru specializare. În 1905, el pleacă la Paris ca să studieze, cu o bursă modestă din partea filantropului Vasile Adamachi și în 1908 și-a susținut, la Sorbona, teza de doctorat cu titlul „Sur l’equation de  Volterra”. Aceasta lucrare va fi considerată prima contribuție de seamă în domeniul ecuațiilor integrale și îi va aduce stima marelui matematician Vito Volterra. Tot la Paris a obținut și diploma de inginer la Școala Superioară de Electricitate.A militat pentru înființarea Școlii Politehnice din Timișoara al cărei prim rector (sau director) a fost în 1920. 

Teza de doctorat susținută de Traian Lalescu la Sorbona, constituie prima contribuție românească importantă în domeniul ecuațiilor integrale.Traian Lalescu a predat la Facultatea de Știinţe a Universității București, a avut un rol important în apariția Gazetei Matematice și a Revistei Matematice din Timișoara.Nepotul său, care poartă aceelaşi nume – Traian Lalescu povestea că în ciuda situaţiei materiale precare, matematicianul nu a renunţat la studii, ba mai mult a fost un elev strălucit. Despre activitatea celui care a pus bazele matematicii în România, academicianul Grigore Moisil spunea că reprezintă pentru o nepreţuită moştenire ştiinţifică. Matematica şi ingineria nu au fost singurele domenii în care a excelat.Traian Lalescu picta şi cânta foarte frumos la violoncel. Era pasionat de sport, fiind primul preşedinte al Clubului Universitar Bucureşti, ulterior Sportul Studenţesc. A fost, de asemenea, deputat de Caransebeș. S-a ocupat în special de teoria ecuațiilor integrale și de aplicarea lor în rezolvarea unor probleme din teoria ecuațiilor diferențiale, aducând contribuții însemnate în acest domeniu.A publicat în 1911 cel dintâi tratat din lume asupra ecuațiilor integrale, intitulat Introducere la teoria ecuațiunilor integrale.

Ca trimis al guvernului României la Paris, a militat pentru unirea tuturor românilor, fiind deputat de Caransebeş şi raportor general al bugetului statului, pentru anul 1925, în guvernarea Brătianu. A scris numeroase cărţi, între care „Le problème ethnographique du Banat”, semn că nu şi-a uitat niciodată originile. Mai mult decât atât, el vorbea în grai bănăţean ori de câte ori avea ocazia. A murit în noaptea de 14 spre 15 iunie 1929 la București. Matematicianul Traian Lalescu a devenit din anul 1990 membru post-mortem al Academiei Române. În semn de recunoştiinţă, mai multe unităţi de învăţământ din ţară îi poartă numele. În comuna Cornea, a fost amplasat un bust de bronz, pentru că aşa cum spunea nepotul său, Traian Lalescu… generaţia tânără trebuie să ştie că o naţiune care nu-şi preţuieşte valorile – piere!

Ar mai fi de adăugat că Traian Lalescu (n. 1882) a marcat totodată (înainte de primul război mondial) poteca turistică ce suie pe valea Cerbului, la Omul, în Bucegi...
Cei care l au apucat spun că, datorită asemănării cu o valiză având mâner, i s a spus (apud Radu Țițeica) și "geamantanul lui Lalescu"...

PS
Dracul din mine...

Ce fain sună!

„Generaţia tânără trebuie să ştie că o naţiune care nu-şi preţuieşte valorile – piere!”

Există mult omenesc în așa vorbe...