Fire de nisip

Nu știu ce îmi vine să vorbesc despre realizările înaintașului Alexandru Beldie din anii 1933-34.

Acolo, remarcând eu însumi neînsemnătatea, în ochii privitorului de azi, a acelor eforturi (care au reprezentat și ele cîndva hiperstăpînitoarea realitate), îmi fuge mintea la dictonul "Trebuie să fii clădit sau dărâmat imperii, pentru a avea parte de o filă în marile enciclopedii"...

Teoretic, nea Sandu nu a făcut mare lucru cu cercetările dumnealui (în Bucegi) din anii pomeniți... Însă firul său de nisip ajută să stea deasupra altor fire de nisip și alcătuiesc plaja...

Iar de aici poate pleca discuție, despre amarul acceptului că finalmente (ce să mai spun de prezent!) nu însemnăm nimic, în ochii semenilor...

Oare Doamne Doamne de ce ne o fi făcut să alergăm cu limba scoasă după considerația semenilor? 

Ori după sentimentul că, în crugul istoriei, existența noastră va reprezenta cât de cât ceva, în ochii acelorași semeni? 

.

... Oare eu m am uitat foarte mult la ce au realizat alți semeni? La ce au dorit dumnealor să le fie luat în seamă?

.

PS

Este că se simte că scriu la bere? 

În paralel oare oamenii de ce nu scriu la  fără bere, ceea ce scriu la bere?

.

PS2

Am uitat ce consuma cu precădere nea Sandu Beldie...

Parcă vin. 

Pe felie în dificil an '80 se trecuse primordial pe tărie.

Cum acum ne am mutat pe bere, deduc de aici că sunt vremuri mai plăcute, de trăit.

Nu am avut curaj să pomenesc toate acestea pe Facebook, ci doar pe acest umil blog...