Fiara din noi. E utilă sau ba?

Luat pe valurile minții de subiectul Paul Fozocoș (și multe azimuturi legate de el, pe care zboară imaginația), îmi privesc fiara... Cea doritoare să mursece.
În paralel, știu că pe acolo e și un paznic dur, un SuperEgo, cum îi spunea un d. Freud.
Din ambele, se execută o medie. Bună, rea - nu știu...

Mă uit însă cum procedează alți cogeneri, teoretic feriți de așa scindări. De pildă fratele Eugen Popescu, cîndva secretar general al Clubului Alpin Român.

După o perioadă de vehemență, împotriva celor care l-au înlocuit dintr-un post la care a renunțat singur, a avut o perioadă lungă de liniște. De la o vreme văd că a părăsit această rezervă...
Și postează cele de mai jos.
Unele fără legătură cu CAR, cu muntele în general.
.
PS
Senectutea nu are faimă frumoasă, dar privitul (cît de cît) atent pe acolo mi se pare din categoria mersului pe coclauri montani, cu emoțiile contradictorii aferente.
Mă uit de pildă la postările (de fapt, forwardurile) lui Mircea Săndulescu.